DEZILÚZIE, deziluzii, s. f. Decepție, dezamăgire. – Din fr. désillusion.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEZILÚZIE ~i f. Pierdere a iluziilor; înșelare a speranțelor; dezamăgire; decepție. [Sil. -zi-e] /<fr. désillusion
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DEZILÚZIE s.f. Înșelare a iluziilor, dezamăgire, decepție. [Gen. -iei, var. deziluziune s.f. / cf. fr. désillusion].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEZILÚZIE s. f. decepție, dezamăgire. (< fr. dézillusion)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DEZILÚZIE s. v. dezamăgire.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Deziluzie ≠ iluzie
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dezilúzie s. f. (sil. -zi-e; mf. dez-), art. dezilúzia (sil. -zi-a), g.-d. art. dezilúziei; pl. dezilúzii, art. dezilúziile (sil. -zi-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

* deziluziúne f. (fr. désilussion). Scoatere din iluzie. – Și -úzie. V. dezamăgire.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink