DEZIDERATÍV, -Ă adj. (lingv.) susceptibil de a exprima ideea de dorință, de plăcere. (< fr. désidératif)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

dezideratív adj. m., pl. dezideratívi; f. sg. dezideratívă, pl. dezideratíve
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

* dezideratív, -ă adj. Care arată o dorință: verb deziderativ (ca lat. esurire, a dori să mănîncĭ, a-țĭ fi foame).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink