11 definiții pentru dezgărdina
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DEZGĂRDINA, dezgărdinez, vb. I. Tranz. A desprinde din gardină fundul unui butoi; p. gener. a desprinde, a scoate un lucru de la locul unde este fixat. – Pref. dez- + gardină.
dezgărdina vt [At: (a. 1857), ap. TDRG / Pzi: ~nez / E: dez- + gardină] (Reg) 1 A desprinde din gardină fundul unui butoi. 2 (Pgn) A desprinde un lucru din locul unde este fixat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEZGĂRDINA, dezgărdinez, vb. I. Tranz. A desprinde din gardină fundul unui butoi; p. gener. a desprinde, a scoate un lucru de la locul unde este fixat. – Dez- + gardină.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEZGĂRDINA, dezgărdinez, vb. I. Tranz. A desprinde (fundul unui butoi) din gardină; p. ext. a dezlipi, a scoate un lucru de la locul unde este fixat. (Fig.) Toate se țineau una de alta, cu cruda înlănțuire a realității, fără ca [el] să aibă putere de a le dezgărdina și a le îndrepta una cîte una, pe rînd. ISPIRESCU, la TDRG.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A DEZGĂRDINA ~ez tranz. (fundul unui butoi) A scoate din gardină. /dez- + gardină
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
desgrădinà (și desgărdinà) v. a săpa la rădăcina unui arbore, ca să-l poată doborî mai lesne: movila părea că vrea să se desgărdineze de pământ ISP. [V. gardină].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dezgărdinéz V. dezgrădinez.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
dezgrădinéz v. tr. (d. gard, gardin, grădină). Fac să se clatine stricînd îngrăditura. A dezgrădina un dinte, a-l desprinde de gingiĭ. A dezgrădina un pom, a-l desprinde puțin de pămînt săpînd la rădăcină ca să-l ajungă apa maĭ bine orĭ ca să-l scoți. A dezgrădina un gard, a-l dărîma, a-l strica. – Și dezgărd-.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
dezgărdina (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. dezgărdinez, 3 dezgărdinează; conj. prez. 1 sg. să dezgărdinez, 3 să dezgărdineze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
dezgărdina (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 dezgărdinează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
dezgărdina vb., ind. prez. 3 sg. dezgărdinează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
dezgărdina, dezgărdinezverb
- 1. A desprinde din gardină fundul unui butoi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- 1.1. A desprinde, a scoate un lucru de la locul unde este fixat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Toate se țineau una de alta, cu cruda înlănțuire a realității, fără ca [el] să aibă putere de a le dezgărdina și a le îndrepta una cîte una, pe rînd. ISPIRESCU, la TDRG. DLRLC
-
-
etimologie:
- Prefix dez- + gardină. DEX '09