DEZGRĂDÍRE, dezgrădiri, s. f. (Rar) Faptul de a dezgrădi. – V. dezgrădi.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Dezgrădire ≠ împrejmuire, îngrădire
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dezgrădíre s. f., g.-d. art. dezgrădírii; pl. dezgrădíri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DEZGRĂDÍ, dezgrădesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A scoate gardul care împrejmuia un loc, a lăsa (un loc) fără îngrăditură. – Dez- + [în]grădi.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

A dezgrădi ≠ a împrejmui, a îngrădi
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dezgrădí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezgrădésc, imperf. 3 sg. dezgrădeá; conj. prez. 3 sg. și pl. dezgrădeáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dezgrădésc v. tr. (ca și îngrădesc). Stric (scot) îngrăditura.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink