2 intrări

8 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEZGOVI, dezgovesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A scoate găteala de pe capul miresei și a-i îmbrobodi capul cu maramă. – Pref. dez- + govi (reg. „a ține de urât miresei” < sl.).

dezgovi vt [At: (a. 1698), ap. TDRG / Pzi: ~vesc / E: dez- + govi] (Reg) A scoate găteala de pe capul miresei și a-i îmbrobodi capul cu maramă.

DEZGOVI, dezgovesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A scoate găteala de pe capul miresei și a-i îmbrobodi capul cu maramă. – Dez- + govi (reg. „a ține de urât miresei” < sl.).

DEZGOVI, dezgovesc, vb. IV. Tranz. (Învechit și popular) A scoate găteala de pe capul miresei și a-i îmbrobodi capul cu maramă. (Refl. pas.) Același lăutar cîntă din gură... și cînd se dezgovește mireasa. TEODORESCU, P. P. 182.

dezgovésc v. tr. (d. govesc 1). Vest. Iaŭ mireseĭ vălu și-ĭ pun tulpanu, ca la femeile măritate (Această datină o împlinește nuna a doŭa zi dimineața după nuntă, cînd se termină ospățu, ĭar nuntașiĭ dansează hora dezgolveliĭ). Fig. Dezvăluĭ, daŭ la iveală, divulg.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dezgovi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezgovesc, 3 sg. dezgovește, imperf. 1 dezgoveam; conj. prez. 1 sg. să dezgovesc, 3 să dezgovească

dezgovi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezgovesc, imperf. 3 sg. dezgovea; conj. prez. 3 să dezgovească

dezgovi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezgovesc, imperf. 3 sg. dezgovea; conj. prez. 3 sg. și pl. dezgovească

Intrare: dezgovire
dezgovire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezgovire
  • dezgovirea
plural
  • dezgoviri
  • dezgovirile
genitiv-dativ singular
  • dezgoviri
  • dezgovirii
plural
  • dezgoviri
  • dezgovirilor
vocativ singular
plural
Intrare: dezgovi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezgovi
  • dezgovire
  • dezgovit
  • dezgovitu‑
  • dezgovind
  • dezgovindu‑
singular plural
  • dezgovește
  • dezgoviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezgovesc
(să)
  • dezgovesc
  • dezgoveam
  • dezgovii
  • dezgovisem
a II-a (tu)
  • dezgovești
(să)
  • dezgovești
  • dezgoveai
  • dezgoviși
  • dezgoviseși
a III-a (el, ea)
  • dezgovește
(să)
  • dezgovească
  • dezgovea
  • dezgovi
  • dezgovise
plural I (noi)
  • dezgovim
(să)
  • dezgovim
  • dezgoveam
  • dezgovirăm
  • dezgoviserăm
  • dezgovisem
a II-a (voi)
  • dezgoviți
(să)
  • dezgoviți
  • dezgoveați
  • dezgovirăți
  • dezgoviserăți
  • dezgoviseți
a III-a (ei, ele)
  • dezgovesc
(să)
  • dezgovească
  • dezgoveau
  • dezgovi
  • dezgoviseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dezgovi, dezgovescverb

  • 1. popular A scoate găteala de pe capul miresei și a-i îmbrobodi capul cu maramă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote reflexiv pasiv Același lăutar cîntă din gură... și cînd se dezgovește mireasa. TEODORESCU, P. P. 182. DLRLC
etimologie:
  • Prefix dez- + govi (regional „a ține de urât miresei” din limba slavă (veche)). DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.