DEZGHIOCÁ, dezghióc, vb. I. Tranz. A deschide, a desface și a îndepărta învelișul anumitor fructe sau legume; a scoate un fruct din coajă sau boabele dintr-o păstaie. ♦ A desface pănușile sau boabele de pe știuletele de porumb. – Lat. *disglubicare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A DEZGHIOCÁ dezghióc tranz. 1) (păstăi) A desface pentru a scoate boabele. 2) (prune, caise etc.) A desprinde de pe sâmbure. 3) (știuleți de porumb) A curăța de grăunțe. /<lat. disglubicare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DEZGHIOCÁ vb. 1. (înv. și pop.) a smicura, (reg.) a cura, (Mold.) a deciocăla, (prin Transilv.) a deciurica. (A ~ porumbul de pe știuleți.) 2. (prin Olt. și Munt.) a tecui. (A ~ fasolea.) 3. (reg.) a scobi. (A ~ alune.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dezghiocá vb. (sil. -ghio-), ind. prez. 1 sg. dezghióc, 3 sg. și pl. dezghioácă; conj. prez. 3 sg. și pl. dezghioáce
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dezghĭóc, a -á v. tr. (de la găoace, ghioc). Est. Curăț de găoace, de pănușĭ, desfac: el dezghĭoacă, vrea să dezghĭoace popușoĭ. V. dezgheur.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink