2 intrări
8 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DEZEȘUAT, -Ă, dezeșuați, -te, adj. (Despre nave) Care a fost pus în stare de plutire după o eșuare. [Pr.: -șu-at] – V. dezeșua.
DEZEȘUAT, -Ă, dezeșuați, -te, adj. (Despre nave) Care a fost pus în stare de plutire după o eșuare. [Pr.: -șu-at] – V. dezeșua.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dezeșuat, ~ă a [At: DEX / P: ~șu-at / Pl: ~ați, ~e / E: dezeșua] (D. nave) Care a fost pus în stare de plutire după o eșuare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEZEȘUA, dezeșuez, vb. I. Tranz. A repune în stare de plutire o navă eșuată. [Pr.: -șu-a] – Din fr. déséschouer.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEZEȘUA, dezeșuez, vb. I. Tranz. A repune în stare de plutire o navă eșuată. [Pr.: -șu-a] – Din fr. déséschouer.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dezeșua vt [At: DEX / P: ~șu-a / Pzi: ~uez / E: fr déséchouer] A repune în stare de plutire o navă eșuată.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEZEȘUA vb. tr. a repune pe linia de plutire o navă eșuată; a despotmoli. (< fr. déséchouer)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
dezeșua vb. I (mar.) A repune în funcțiune o navă eșuată ◊ „În jurnalele de bord de la căpitănie a fost înscris un fapt notat laconic: «Eșuat un cargou la mila 31, ora unsprezece [...] La ora cincisprezece dezeșuat».” R.l. 21 I 71 p. 2. ◊ „În portul nostru maritim o navă a eșuat pe stâncile din dreptul localității Agigea, la circa 1 km în larg. Încercările echipajului de a dezeșua vasul cu forțe proprii au rămas fără rezultat.” Sc. 13 III 72 p. 2 (din fr. déséchouer; DEX-S)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A DEZEȘUA ~ez tranz. (nave eșuate) A repune în stare de plutire. [Sil. -e-șu-a] /dez- + a eșua
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
dezeșua vb. → eșua
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
| verb (VT214) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
dezeșuat, dezeșuatăadjectiv
- 1. (Despre nave) Care a fost pus în stare de plutire după o eșuare. DEX '98 DEX '09
etimologie:
- dezeșua DEX '98 DEX '09
dezeșua, dezeșuezverb
- 1. A repune în stare de plutire o navă eșuată. DEX '09 DEX '98 MDN '00sinonime: despotmoli
etimologie:
- déséschouer DEX '09 DEX '98 MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.