7 definiții pentru dezertoare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEZERTOR, -OARE, dezertori, -oare, s. m. și f. Militar care dezertează. – Din fr. déserteur.

DEZERTOR ~oare (~ori, ~oare) m. și f. 1) Militar care a dezertat. 2) fig. Persoană care trădează (o cauză, un prieten etc.). /<fr. déserteur

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dezertoare s. f., g.-d. art. dezertoarei; pl. dezertoare

*dezertoare s. f., g.-d. art. dezertoarei; pl. dezertoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DEZERTOR s. (MIL.) (rar) fugit. (Un ~ de pe front.)

DEZERTOR s. (MIL.) (rar) fugit. (Un ~ de pe front.)

Intrare: dezertoare
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezertoare
  • dezertoarea
plural
  • dezertoare
  • dezertoarele
genitiv-dativ singular
  • dezertoare
  • dezertoarei
plural
  • dezertoare
  • dezertoarelor
vocativ singular
  • dezertoare
  • dezertoareo
plural
  • dezertoarelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dezertor, dezertorisubstantiv masculin
dezertoare, dezertoaresubstantiv feminin

  • 1. Militar care dezertează. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Dezertorul își ridică genunchiul dintre ierburi și mă privi cu neîncredere. C. PETRESCU, S. 171. DLRLC
  • 2. Cel care părăsește în mod laș o misiune, un loc etc. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.