2 intrări
25 de definiții
din care- explicative (14)
- morfologice (7)
- relaționale (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DEZERTARE, dezertări, s. f. Faptul de a dezerta. – V. dezerta.
DEZERTARE, dezertări, s. f. Faptul de a dezerta. – V. dezerta.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de Joseph
- acțiuni
dezertare sf [At: DN2 / Pl: ~tări / E: dezerta] 1 Părăsire nejustificată de către un militar a unității din care face parte, a locului în care prestează serviciul sau a câmpului de luptă (trecând uneori la inamic). 2 (Fig) Părăsire a îndatoririlor, a obligațiilor. 3 (Fig) Sustragere de la îndeplinirea unor îndatoriri, obligații.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEZERTARE, dezertări, s. f. Faptul de a dezerta. 1. Sustragere de la prestarea serviciului militar; părăsire fără învoire a unității; trecere la inamic. Vestea dezertării lui Jimborean străbătu divizia cu iuțeala fulgerului. CAMILAR, N. I 195. 2. Fig. Părăsire a unui loc, a unei slujbe etc.; sustragere de la însărcinările date.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEZERTARE s.f. Acțiunea de a dezerta și rezultatul ei; fugă la inamic, dezerțiune. [< dezerta].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dezertare f. acțiunea de a dezerta: dezertare din armată.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEZERTA, dezertez, vb. I. Intranz. (Despre militari) A părăsi în mod nejustificat unitatea din care face parte, locul în care prestează serviciul sau câmpul de luptă (trecând uneori la inamic). ♦ Fig. A-și părăsi îndatoririle, obligațiile, a se sustrage de la îndeplinirea lor. – Din fr. déserter.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEZERTA, dezertez, vb. I. Intranz. (Despre militari) A părăsi în mod nejustificat unitatea din care face parte, locul în care prestează serviciul sau câmpul de luptă (trecând uneori la inamic). ♦ Fig. A-și părăsi îndatoririle, obligațiile, a se sustrage de la îndeplinirea lor. – Din fr. déserter.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de Joseph
- acțiuni
deșerta2 v vz dezerta
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dezerta vi [At: (a. 1829), ap. TDRG / Pzi: ~tez / E: fr déserter] 1 (D. militari) A părăsi în mod nejustificat unitatea din care face parte, locul în care prestează serviciul sau câmpul de luptă (trecând uneori la inamic). 2 (Fig) A-și părăsi îndatoririle, obligațiile. 3 (Fig) A se sustrage de la îndeplinirea unor îndatoriri, obligații.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEZERTA, dezertez, vb. I. Intranz. 1. (Despre militari) A fugi din armată; a se sustrage de la prestarea serviciului militar; a trece la inamic. Dacă mîine-seară nu-mi dă drumul pentru două zile, dezertez. CAMIL PETRESCU, U. N. 20. Să dezerteze și să terfelească onoarea militară! Cuvînt greu! proiect teribil! GALACTION, O. I 140. 2. Fig. A părăsi în mod nepermis un loc, o slujbă etc.; a se sustrage de la îndeplinirea sarcinilor încredințate. Ar fi fost firesc să mă folosesc de buna primire ce mi se făcea și să încep lupta pentru definitivare. Camarazii mei de literatură de prin anii 1898-1899 așa au făcut... Eu am ieșit din rînduri și am dezertat. GALACTION, O. I 24. Unii dezertară, Millo și Teodorini se duseră departe să caute un mai bun noroc. NEGRUZZI, S. I 345.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEZERTA vb. I. intr. 1. A fugi din armată; a fugi la inamic (în timp de război) fiind militar. 2. (Fig.) A părăsi în mod laș un loc, o funcție, o misiune. [< fr. déserter].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEZERTA vb. intr. 1. a fugi din armată; a fugi la inamic (în timp de război) ca militar. 2. (fig.) a părăsi în mod laș un loc, o funcție, o misiune. (< fr. déserter)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A DEZERTA ~ez intranz. 1) A părăsi serviciul militar fără permisiune (uneori trecând de partea inamicului). 2) A adera la adversarul politic, ideologic sau de clasă. 3) fig. A abandona în mod nejustificat locul sau obligațiile. /<fr. déserter
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
dezertà v. 1. a părăsi un loc, un partid; 2. a părăsi serviciul militar fără permisiune; 3. a trece la dușman.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
* dezertéz v. tr. (fr. déserter, d. désert, desert). Fug de undeva, părăsesc fără voĭe serviciu militar: a dezerta din partid, din armată, de la locu de onoare; a dezerta la dușman.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
dezertare s. f., g.-d. art. dezertării; pl. dezertări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
dezertare s. f., g.-d. art. dezertării; pl. dezertări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
dezertare s. f., g.-d. art. dezertării; pl. dezertări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
dezerta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. dezertez, 3 dezertează; conj. prez. 1 sg. să dezertez, 3 să dezerteze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
dezerta (a ~) vb., ind. prez. 3 dezertează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
dezerta vb., ind. prez. 1 sg. dezertez, 3 sg. și pl. dezertează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
dezertez.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DEZERTARE s. (MIL.) (înv.) dezerțiune. (~ de pe front.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DEZERTARE s. (MIL.) (înv.) dezerțiune. (~ de pe front.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEZERTA vb. (MIL.) a fugi, (înv.) a lipsi. (A ~ din cazarmă sau de pe front.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DEZERTA vb. (MIL.) a fugi, (înv.) a lipsi. (A ~ din cazarmă sau de pe front.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (V201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
dezertare, dezertărisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a dezerta. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: dezerțiune
- 1.1. Sustragere de la prestarea serviciului militar; părăsire fără învoire a unității; trecere la inamic. DLRLC DN
- Vestea dezertării lui Jimborean străbătu divizia cu iuțeala fulgerului. CAMILAR, N. I 195. DLRLC
-
- 1.2. Părăsire a unui loc, a unei slujbe etc.; sustragere de la însărcinările date. DLRLC
-
etimologie:
- dezerta DEX '09 DEX '98 DN
dezerta, dezertezverb
- 1. (Despre militari) A părăsi în mod nejustificat unitatea din care face parte, locul în care prestează serviciul sau câmpul de luptă (trecând uneori la inamic). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Dacă mîine-seară nu-mi dă drumul pentru două zile, dezertez. CAMIL PETRESCU, U. N. 20. DLRLC
- Să dezerteze și să terfelească onoarea militară! Cuvînt greu! proiect teribil! GALACTION, O. I 140. DLRLC
- 1.1. A-și părăsi îndatoririle, obligațiile, a se sustrage de la îndeplinirea lor. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Ar fi fost firesc să mă folosesc de buna primire ce mi se făcea și să încep lupta pentru definitivare. Camarazii mei de literatură de prin anii 1898-1899 așa au făcut... Eu am ieșit din rînduri și am dezertat. GALACTION, O. I 24. DLRLC
- Unii dezertară, Millo și Teodorini se duseră departe să caute un mai bun noroc. NEGRUZZI, S. I 345. DLRLC
-
-
etimologie:
- déserter DEX '09 DEX '98 DN