DEZEROIZÁRE, dezeroizări, s. f. Acțiunea de a dezeroiza. [Pr.: -ro-i-] – V. dezeroiza.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DEZEROIZÁRE s.f. (Rar) Înlăturare a caracterului eroic. [< des- + erou + -iza].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DEZEROIZÁ, dezeroizéz, vb. I. Tranz. A înlătura idealizarea unor fapte, personaje etc. [Pr.: -ro-i-] – Dez- + erou + suf. -iza.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DEZEROIZÁ vb. tr. a înlătura caracterul eroic al unor fapte, personaje. (< dez- + erou + -iza)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
dezeroizá vb. (sil. -e-ro-i-), ind. prez.1 dezeroizéz, 3 sg. și pl. dezeroizeáză
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
dezeroizá vb. I A înlătura caracterul eroic ◊ „Columbo reprezintă și el un progres în direcția apropierii artei de adevăr. El dezeroizează cu o anumită violență eroul clasic al mitologiei americane.” Cont. 10 VI 74 p. 10 (der. regr. din dezeroizare; V. Guțu Romalo C.G. 204; DEX-S)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink