DEZERȚIÚNE s.f. Dezertare. [Pron. -ți-u-. / < fr. désertion].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEZERȚIÚNE s. f. dezertare. (< fr. désertion)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DEZERȚIÚNE s. v. dezertare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dezerțiúne s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. dezerțiúnii; pl. dezerțiúni
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

* dezerțiúne #f.# (lat. desértio, -ónis, d. desertus. V. deșert). Acțiunea de a dezerta.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink