opțiuni
  • info

2 intrări

21 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEZDĂUNARE, dezdăunări, s. f. Acțiunea de a dezdăuna și rezultatul ei; despăgubire. [Scris și des-. – Pr.: -dă-u-] – V. dezdăuna.

DEZDĂUNA, dezdăunez, vb. I. Tranz. A despăgubi. [Scris și des-. – Pr.: -dă-u-] – Pref. dez- + dăuna.

dedemna v vz dezdăuna

dedemnare sf vz dezdăunare

desdauna v vz desdăuna

desdaunare sf vz desdăunare

desdăuna vt [At: MAIORESCU, D. I, 248 / V: ~dau~ / Pzi: ~nez / E: des- + dăuna] (Jur) A despăgubi.

desdăunare sf [At: ODOBESCU, III, 10 / V: ~dau~ / Pl: ~nări / E: desdăuna] (Jur) Despăgubire.

DESDĂUNA, desdăunez, vb. I. Tranz. A despăgubi. [Pr.: -dă-u-] – Des1- + dăuna.

DESDĂUNARE, desdăunări, s. f. Acțiunea de a desdăuna și rezultatul ei; despăgubire. [Pr. -dă-u-] – V. desdăuna.

DEZDĂUNA, dezdăunez, vb. I. Tranz. (Rar) A despăgubi. – Pronunțat: -dă-u-.

desdăunare f. despăgubire.

dezdăunéz v. tr. (d. daună, d. fr. dédommanger), Despăgubesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dezdăuna (a ~) (desp. -dă-u-) vb., ind. prez. 1 sg. dezdăunez, 3 dezdăunează; conj. prez. 1 sg. să dezdăunez, 3 să dezdăuneze

dezdăuna (a ~) (rar) (-dă-u-) vb., ind. prez. 3 dezdăunează

dezdăuna vb., ind. prez. 1 sg. dezdăunez, 3 sg. și pl. dezdăunează

desdăunez.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DEZDĂUNARE s. v. compensare, compensație, daune, despăgubire, reparație.

dezdăunare s. v. COMPENSARE. COMPENSAȚIE. DAUNE. DESPĂGUBIRE. REPARAȚIE.

DEZDĂUNA vb. v. compensa, despăgubi, răsplăti.

dezdăuna vb. v. COMPENSA. DESPĂGUBI. RĂSPLĂTI.

Intrare: dezdăunare
dezdăunare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezdăunare
  • dezdăunarea
plural
  • dezdăunări
  • dezdăunările
genitiv-dativ singular
  • dezdăunări
  • dezdăunării
plural
  • dezdăunări
  • dezdăunărilor
vocativ singular —
plural —
desdăunare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • desdăunare
  • desdăunarea
plural
  • desdăunări
  • desdăunările
genitiv-dativ singular
  • desdăunări
  • desdăunării
plural
  • desdăunări
  • desdăunărilor
vocativ singular —
plural —
desdaunare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dedemnare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: dezdăuna
  • silabație: dez-dă-u-na info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezdăuna
  • dezdăunare
  • dezdăunat
  • dezdăunatu‑
  • dezdăunând
  • dezdăunându‑
 singular plural
  • dezdăunează
  • dezdăunați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezdăunez
 (să)
  • dezdăunez
  • dezdăunam
  • dezdăunai
  • dezdăunasem
a II-a (tu)
  • dezdăunezi
 (să)
  • dezdăunezi
  • dezdăunai
  • dezdăunași
  • dezdăunaseși
a III-a (el, ea)
  • dezdăunează
 (să)
  • dezdăuneze
  • dezdăuna
  • dezdăună
  • dezdăunase
plural I (noi)
  • dezdăunăm
 (să)
  • dezdăunăm
  • dezdăunam
  • dezdăunarăm
  • dezdăunaserăm
  • dezdăunasem
a II-a (voi)
  • dezdăunați
 (să)
  • dezdăunați
  • dezdăunați
  • dezdăunarăți
  • dezdăunaserăți
  • dezdăunaseți
a III-a (ei, ele)
  • dezdăunează
 (să)
  • dezdăuneze
  • dezdăunau
  • dezdăunară
  • dezdăunaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • desdăuna
  • desdăunare
  • desdăunat
  • desdăunatu‑
  • desdăunând
  • desdăunându‑
 singular plural
  • desdăunează
  • desdăunați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • desdăunez
 (să)
  • desdăunez
  • desdăunam
  • desdăunai
  • desdăunasem
a II-a (tu)
  • desdăunezi
 (să)
  • desdăunezi
  • desdăunai
  • desdăunași
  • desdăunaseși
a III-a (el, ea)
  • desdăunează
 (să)
  • desdăuneze
  • desdăuna
  • desdăună
  • desdăunase
plural I (noi)
  • desdăunăm
 (să)
  • desdăunăm
  • desdăunam
  • desdăunarăm
  • desdăunaserăm
  • desdăunasem
a II-a (voi)
  • desdăunați
 (să)
  • desdăunați
  • desdăunați
  • desdăunarăți
  • desdăunaserăți
  • desdăunaseți
a III-a (ei, ele)
  • desdăunează
 (să)
  • desdăuneze
  • desdăunau
  • desdăunară
  • desdăunaseră
desdauna
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dedemna
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dezdăunare, dezdăunărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi dezdăuna DEX '09

dezdăuna, dezdăunezverb

etimologie:
  • Prefix dez- + dăuna. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.