2 intrări
16 definiții
din care- explicative (13)
- morfologice (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
dezbârna [At: DRĂGHICI, R. 242/20 / V: ~brăna, ~brâna, ~brăni, ~brâni / Pzi: ~nez, dezbârn / E: dez- + bârnă] 1-2 vtr (Reg; c.i. elementele componente) A scoate din locul fixat. 3-4 vtr (Îvr; d. membre sau părți ale corpului) A scoate sau a ieși din articulație. 5 vt (Mol; Trs; c.i. intestine de porc) A desface pentru a curăța. 6-7 vtr (Trs; d. țesături) A (se) destrăma. modificată
dezbrăna v vz dezbârna
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dezbrăni v vz dezbârna
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dezbrâna v vz dezbârna
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dezbrâni v vz dezbârna
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dezbruna v vz dezbârna
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dizbârna v vz dezbârna
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEZBÎRNA, dezbîrnez, vb. I. Tranz. (Rar) A scoate, a desprinde, a rupe ceva de la locul lui; a mișca din loc, a disloca. Descărca, chipurile, niște păsări: dezbîrnase la o cușcă două ostrețe; prindea găinile una cîte una. GALAN, B. I 18.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEZBÎRNARE, dezbîrnări, s. f. (Rar) Acțiunea de a dezbîrna; desprindere, rupere a unui lucru de la locul lui sau a unei părți dintr-un tot; p. ext. înlăturare, îndepărtare. Încercarea de propagandă politico-religioasă a craiului Ardealului avu de urmare pentru romîni... a întări naționalitatea prințipaturilor, cu înaugurarea desăvîrșită a limbei și dezbîrnarea, iar desăvîrșită, a credinței ce putea să le atîrne de Ungaria sau de Polonia, primejdia noastră de atuncea. RUSSO, S. 73.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A SE DEZBÂRNA pers. 3 se dezbârnă intranz. reg. A se desprinde fără a cădea. I s-a dezbârnat unghia. /dez- + bârnă
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A DEZBÂRNA dezbârn tranz. reg. A face să se dezbârne. /dez- + bârnă
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
desbârnà v. Mold. a dezarticula un membru al corpului (de ex. urechea), a se desprinde (pielea dela deget, copita calului). [Lit. a desprinde brâul: sens generalizat].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dezbîrn și -éz, a -á v. tr. (d. brîŭ, bîrneț, adică „scut brîul”. Cp. cu desfirna, față de desfr-). Est. Desprind, dezbin, rup: urechile s’aŭ dezbîrnat de greutatea cerceilor, cĭocanu a dezbîrnat bolovanu din stîncă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
dezbârna (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. dezbârnez, 3 dezbârnează; conj. prez. 1 sg. să dezbârnez, 3 să dezbârneze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
dezbârna (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 dezbârnează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
dezbârna vb., ind. prez. 1 sg. dezbârnez, 3 sg. și pl. dezbârnează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
| verb (VT1) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
dezbârnare, dezbârnărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a dezbârna; desprindere, rupere a unui lucru de la locul lui sau a unei părți dintr-un tot. DLRLCsinonime: desprindere rupere
- 1.1. Îndepărtare, înlăturare. DLRLCsinonime: îndepărtare înlăturare
- Încercarea de propagandă politico-religioasă a craiului Ardealului avu de urmare pentru romîni... a întări naționalitatea prințipaturilor, cu înaugurarea desăvîrșită a limbei și dezbîrnarea, iar desăvîrșită, a credinței ce putea să le atîrne de Ungaria sau de Polonia, primejdia noastră de atuncea. RUSSO, S. 73. DLRLC
-
-
dezbârna, dezbârnezverb
- 1. A scoate, a desprinde, a rupe ceva de la locul lui; a mișca din loc. DLRLCsinonime: disloca
- Descărca, chipurile, niște păsări: dezbîrnase la o cușcă două ostrețe; prindea găinile una cîte una. GALAN, B. I 18. DLRLC
-
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.