2 intrări
27 de definiții
din care- explicative (15)
- morfologice (5)
- relaționale (6)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DEZBRĂCAT, -Ă, dezbrăcați, -te, adj. Cu hainele scoase de pe el, fără haine; gol. ♦ (Adesea substantivat) Sărac, lipsit de mijloace materiale. – V. dezbrăca.
DEZBRĂCAT, -Ă, dezbrăcați, -te, adj. Cu hainele scoase de pe el, fără haine; gol. ♦ (Adesea substantivat) Sărac, lipsit de mijloace materiale. – V. dezbrăca.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dezbrăcat2, ~ă [At: CORESI, EV. 34/9 / S și: (înv) desb~ / P și: (înv) desb~ / Pl: ~ați, ~e / E: dezbrăca] 1-2 smf, a (Om) cu hainele scoase de pe el Si: gol, (pop) despuiat2. 3 a (Înv; fig) Care s-a lăsat de un obicei (rău). 4 a (Fig) Care a fost jefuit (de tot ce are). 5-6 sm, a (Pop; fig) (Om) sărac.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dezbrăcat1 sn [At: STANCU, D. 57 / S și: (înv) desb~ / P și: (înv) desb~ / Pl: ~uri / E: dezbrăca] 1-2 Dezbrăcare (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEZBRĂCAT, -Ă, dezbrăcați, -te, adj. 1. Cu hainele scoase, fără haine, gol. [Porunci ca fata] să fie nici îmbrăcată, nici dezbrăcată, nici călare, nici pe jos. ISPIRESCU, L. 179. ♦ (Substantivat) Om sărac, lipsit de mijloace. Cîrmuitorii lăfăiți pe divan Nu scriau drepturi lui Ionuț ori Ivan... Nici oropsiților, nici împușcaților, Nici flămînziților, nici dezbrăcaților. DEȘLIU, G. 54. Nimic nu-ți mai dau, dezbrăcatule. STANCU, D. 78. 2. Fig. (Neobișnuit) Lipsit de ceva. Nu fii ca o samă de oameni carii, dezbrăcați de mustrarea cugetului... vorbesc de rău, batjocoresc, necinstesc și în tot chipul defaimă. DRĂGHICI, R. 215. (Cu pronunțare regională) Privileghii care nu se pot înțălege macar astăzi, așa sînt de dizbracate de dreptate și de cumpănire. RUSSO, S. 113.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEZBRĂCAT ~tă (~ți, ~te) 1) Care nu are nici o haină pe el; complet fără îmbrăcăminte; gol; nud; neîmbrăcat. 3) și substantival rar Care este lipsit de mijloace de trai; sărac. /v. a dezbrăca
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
dezbrăcát, -ă adj. Care șĭ-a scos saŭ căruĭa i s’aŭ luat haĭnele de pe corp. Fig. Despoĭat, jăfuit. Lipsit de: om dezbrăcat de sentiment.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
DEZBRĂCA, dezbrac, vb. I. 1. Refl. și tranz. A-și scoate sau a scoate cuiva îmbrăcămintea cu care se află îmbrăcat; a (se) despuia. 2. Tranz. Fig. A jefui, a prăda pe cineva (de tot ce are). – Lat. *disbracare.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEZBRĂCA, dezbrac, vb. I. 1. Refl. și tranz. A-și scoate sau a scoate cuiva îmbrăcămintea cu care se află îmbrăcat; a (se) despuia. 2. Tranz. Fig. A jefui, a prăda pe cineva (de tot ce are). – Lat. *disbracare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dăzbrăca v vz dezbrăca
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dezbrăca [At: (a. 1581) GCR I, 29/34 / S și: (înv) desb~ / P și: (îvp) desb~ / Pzi: dezbrac / E: lat *disbracare] 1-2 vtr A(-și) scoate hainele cu care este îmbrăcat Si: (pop) a (se) despuia. 3-4 vtr (Înv; fig) A abandona un obicei (rău). 5 vt (Fig) A jefui pe cineva (de tot ce are) Si: a prăda, răpi.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dizbrăca v vz dezbrăca
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dizbrăcat, ~ă a vz dezbrăcat2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEZBRĂCA, dezbrac, vb. I. 1. Refl. (Uneori determinat prin cuvinte care denumesc un obiect de îmbrăcăminte introduse prin prep. «de») A-și scoate îmbrăcămintea, a lepăda hainele (de pe sine). Mînecuță se dezbrăca de scurtă. SADOVEANU, P. M. 185. Maria s-a dezbrăcat în timpul acesta de pardesiu. CAMIL PETRESCU, T. III 220. Turnătorul se dezbrăca pînă la brîu. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 27. Vă dezbrăcați și vă scăldați cît vă place! VISSARION, B. 198. (Metaforic) A patra primăvară acuma se grăbește... Și cerul se dezbracă de viforoșii nori. ALEXANDRESCU, P. 24. (Tranz.) De sarică-l dezbrăca, Fără haine mi-l lăsa. TEODORESCU, P. P. 477. ◊ Tranz. (Complementul indică o haină) Își dezbrăcă blana și o atîrnă modest lîngă soba de fier. C. PETRESCU, A. 280. A dezbrăcat paltonul și-l ține pe braț. SAHIA, N. 98. (Metaforic) Stelele păliră; pădurea, copacii, tufele își dezbrăcară deodată umbra. GÎRLEANU, L. 19. ♦ Fig. A se lepăda, a se scăpa, a se descotorosi (de ceva). Dezbracă-te degrabă de orice deșertăciuni. MACEDONSKI, O. I. 167. Iar ciocoiul cum se pleacă De mă vede la potică! Cum, smerit, în genunchi pică Și de fală se dezbracă! ALECSANDRI, P. A. 44. 2. Tranz. Fig. A jefui, a prăda, a despuia. Și eu v-am robit, fraților,v-am bătut, v-am dezbrăcat. CAMIL PETRESCU, B. 156. Leșii pradă și dezbracă pe bieții oameni. NEGRUZZI, S. I 169.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A DEZBRĂCA dezbrac tranz. 1) (haine) A scoate de pe corp. ~ rochia. ~ pantalonii. 2) (persoane) A lăsa fără de îmbrăcăminte, scoțând-o de pe corp. 3) fig. A lipsi (complet) de avere; a prăda; a jefui; a despuia. /<lat. disbracare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
desbrăcà v. 1. a lepăda hainele; 2. fig. a despuia: a se desbrăca de rușine. [V. îmbrăcà].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dezbrác, a -brăcá v. tr. (compus ca și îmbrac). Iaŭ cuĭva haĭnele de pe corp. Fig. Despoĭ, jăfuĭesc: acest negustor dezbracă lumea. V. refl. Îmĭ scot haĭnele de pe mine.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
dezbrăca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. dezbrac, 2 sg. dezbraci, 3 dezbracă; conj. prez. 1 sg. să dezbrac, 3 să dezbrace; imper. 2 sg. afirm. dezbracă
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
dezbrăca (a ~) vb., ind. prez. 3 dezbracă
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
dezbrăca vb., ind. prez. 1 sg. dezbrac, 3 sg. și pl. dezbracă; ger. dezbrăcând
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
dezbrăca
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
desbrac.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DEZBRĂCAT adj. despuiat, dezgolit, gol, neîmbrăcat, nud, (reg.) pieligos, (Transilv. și Mold.) târșit. (Om ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DEZBRĂCAT adj. despuiat, dezgolit, gol, neîmbrăcat, nud, (reg.) pieligos, (Transilv. și Mold.) tîrșit. (Om ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dezbrăcat ≠ îmbrăcat
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DEZBRĂCA vb. 1. a scoate, a trage, (pop.) a lepăda, (înv.) a (se) dezvești, (fam.) a (se) dezechipa. (~ cămașa de pe tine; se ~ de cămașă.) 2. a (se) despuia, a (se) dezgoli, (pop.) a (se) goli, (Transilv., Mold. și Bucov.) a (se) târși. (De ce te-ai ~?)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DEZBRĂCA vb. 1. a scoate, a trage, (pop.) a lepăda, (înv.) a (se) dezvești, (fam.) a (se) dezechipa. (~ cămașa de pe tine; se ~ de cămașă.) 2. a (se) despuia, a (se) dezgoli, (pop.) a (se) goli, (Transilv., Mold. și Bucov.) a (se) tîrși. (De ce te-ai ~?)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A (se) dezbrăca ≠ a (se) îmbrăca
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
dezbrăca, dezbrăc v. t. (pol.) a destitui un cadru activ pentru abateri de serviciu.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular |
|
| ||
plural |
|
|
verb (VT71) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
dezbrăcat, dezbrăcatăadjectiv
- 1. Cu hainele scoase de pe el, fără haine. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: gol neîmbrăcat nud antonime: îmbrăcat
- [Porunci ca fata] să fie nici îmbrăcată, nici dezbrăcată, nici călare, nici pe jos. ISPIRESCU, L. 179. DLRLC
- 1.1. Lipsit de mijloace materiale. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: sărac
- Cîrmuitorii lăfăiți pe divan Nu scriau drepturi lui Ionuț ori Ivan... Nici oropsiților, nici împușcaților, Nici flămînziților, nici dezbrăcaților. DEȘLIU, G. 54. DLRLC
- Nimic nu-ți mai dau, dezbrăcatule. STANCU, D. 78. DLRLC
-
-
- 2. Lipsit de ceva. DLRLC
- Nu fii ca o samă de oameni carii, dezbrăcați de mustrarea cugetului... vorbesc de rău, batjocoresc, necinstesc și în tot chipul defaimă. DRĂGHICI, R. 215. DLRLC
- Privileghii care nu se pot înțălege macar astăzi, așa sînt de dizbracate de dreptate și de cumpănire. RUSSO, S. 113. DLRLC
-
etimologie:
- dezbrăca DEX '98 DEX '09
dezbrăca, dezbracverb
- 1. A-și scoate sau a scoate cuiva îmbrăcămintea cu care se află îmbrăcat; a (se) despuia. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Mînecuță se dezbrăca de scurtă. SADOVEANU, P. M. 185. DLRLC
- Maria s-a dezbrăcat în timpul acesta de pardesiu. CAMIL PETRESCU, T. III 220. DLRLC
- Turnătorul se dezbrăca pînă la brîu. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 27. DLRLC
- Vă dezbrăcați și vă scăldați cît vă place! VISSARION, B. 198. DLRLC
- A patra primăvară acuma se grăbește... Și cerul se dezbracă de viforoșii nori. ALEXANDRESCU, P. 24. DLRLC
- De sarică-l dezbrăca, Fără haine mi-l lăsa. TEODORESCU, P. P. 477. DLRLC
- Își dezbrăcă blana și o atîrnă modest lîngă soba de fier. C. PETRESCU, A. 280. DLRLC
- A dezbrăcat paltonul și-l ține pe braț. SAHIA, N. 98. DLRLC
- Stelele păliră; pădurea, copacii, tufele își dezbrăcară deodată umbra. GÎRLEANU, L. 19. DLRLC
- 1.1. A se lepăda, a se scăpa, a se descotorosi (de ceva). DLRLCsinonime: descotorosi lepăda scăpa
- Dezbracă-te degrabă de orice deșertăciuni. MACEDONSKI, O. I. 167. DLRLC
- Iar ciocoiul cum se pleacă De mă vede la potică! Cum, smerit, în genunchi pică Și de fală se dezbracă! ALECSANDRI, P. A. 44. DLRLC
-
-
-
- Și eu v-am robit, fraților, v-am bătut, v-am dezbrăcat. CAMIL PETRESCU, B. 156. DLRLC
- Leșii pradă și dezbracă pe bieții oameni. NEGRUZZI, S. I 169. DLRLC
-
etimologie:
- *disbracare DEX '09 DEX '98