2 intrări
27 de definiții
din care- explicative (11)
- morfologice (8)
- relaționale (6)
- specializate (1)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DEZBRĂCARE s. f. Acțiunea de a (se) dezbrăca. – V. dezbrăca.
DEZBRĂCARE s. f. Acțiunea de a (se) dezbrăca. – V. dezbrăca.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dezbrăcare sf [At: (a. 1801) IORGA, S. D. XII, 140 / S și: (înv) desb~ / P și: (îvp) desb~ / Pl: ~cări / E: dezbrăca] 1 Scoatere a hainelor cu care se află îmbrăcat Si: dezbrăcat1 (1), (pop) despuiere. 2 (Înv; fig) Abandonare a unui obicei (rău). 3 (Fig) Jefuire a cuiva (de tot ce are) Si: dezbrăcat1 (2), prădare, răpire. 4 (Îvr) Goliciune.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEZBRĂCARE s. f. 1. Acțiunea de a (se) dezbrăca. Stăruise îndeosebi asupra momentelor principale ale dramei... provocările mulțimii și moartea Oiței... dezbrăcarea și batjocorirea lui Gore. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 313. ◊ (Metaforic) Cînd frunza-ngălbenită l-ai copacilor trunchi pică, Muritorul melancolic văzînd natura murind... Afl-o crudă mulțămire în a firii dezbrăcare. NEGRUZZI, S. II 15. 2. (Învechit) Goliciune, despuiere. Ce obrăznicie e asta să intri aici în această scandaloasă dezbrăcare? NEGRUZZI, S. I 227.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEZBRĂCA, dezbrac, vb. I. 1. Refl. și tranz. A-și scoate sau a scoate cuiva îmbrăcămintea cu care se află îmbrăcat; a (se) despuia. 2. Tranz. Fig. A jefui, a prăda pe cineva (de tot ce are). – Lat. *disbracare.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEZBRĂCA, dezbrac, vb. I. 1. Refl. și tranz. A-și scoate sau a scoate cuiva îmbrăcămintea cu care se află îmbrăcat; a (se) despuia. 2. Tranz. Fig. A jefui, a prăda pe cineva (de tot ce are). – Lat. *disbracare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dăzbrăca v vz dezbrăca
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dezbrăca [At: (a. 1581) GCR I, 29/34 / S și: (înv) desb~ / P și: (îvp) desb~ / Pzi: dezbrac / E: lat *disbracare] 1-2 vtr A(-și) scoate hainele cu care este îmbrăcat Si: (pop) a (se) despuia. 3-4 vtr (Înv; fig) A abandona un obicei (rău). 5 vt (Fig) A jefui pe cineva (de tot ce are) Si: a prăda, răpi.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dizbrăca v vz dezbrăca
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEZBRĂCA, dezbrac, vb. I. 1. Refl. (Uneori determinat prin cuvinte care denumesc un obiect de îmbrăcăminte introduse prin prep. «de») A-și scoate îmbrăcămintea, a lepăda hainele (de pe sine). Mînecuță se dezbrăca de scurtă. SADOVEANU, P. M. 185. Maria s-a dezbrăcat în timpul acesta de pardesiu. CAMIL PETRESCU, T. III 220. Turnătorul se dezbrăca pînă la brîu. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 27. Vă dezbrăcați și vă scăldați cît vă place! VISSARION, B. 198. (Metaforic) A patra primăvară acuma se grăbește... Și cerul se dezbracă de viforoșii nori. ALEXANDRESCU, P. 24. (Tranz.) De sarică-l dezbrăca, Fără haine mi-l lăsa. TEODORESCU, P. P. 477. ◊ Tranz. (Complementul indică o haină) Își dezbrăcă blana și o atîrnă modest lîngă soba de fier. C. PETRESCU, A. 280. A dezbrăcat paltonul și-l ține pe braț. SAHIA, N. 98. (Metaforic) Stelele păliră; pădurea, copacii, tufele își dezbrăcară deodată umbra. GÎRLEANU, L. 19. ♦ Fig. A se lepăda, a se scăpa, a se descotorosi (de ceva). Dezbracă-te degrabă de orice deșertăciuni. MACEDONSKI, O. I. 167. Iar ciocoiul cum se pleacă De mă vede la potică! Cum, smerit, în genunchi pică Și de fală se dezbracă! ALECSANDRI, P. A. 44. 2. Tranz. Fig. A jefui, a prăda, a despuia. Și eu v-am robit, fraților,v-am bătut, v-am dezbrăcat. CAMIL PETRESCU, B. 156. Leșii pradă și dezbracă pe bieții oameni. NEGRUZZI, S. I 169.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A DEZBRĂCA dezbrac tranz. 1) (haine) A scoate de pe corp. ~ rochia. ~ pantalonii. 2) (persoane) A lăsa fără de îmbrăcăminte, scoțând-o de pe corp. 3) fig. A lipsi (complet) de avere; a prăda; a jefui; a despuia. /<lat. disbracare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
desbrăcà v. 1. a lepăda hainele; 2. fig. a despuia: a se desbrăca de rușine. [V. îmbrăcà].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dezbrác, a -brăcá v. tr. (compus ca și îmbrac). Iaŭ cuĭva haĭnele de pe corp. Fig. Despoĭ, jăfuĭesc: acest negustor dezbracă lumea. V. refl. Îmĭ scot haĭnele de pe mine.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
dezbrăcare s. f., g.-d. art. dezbrăcării
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
dezbrăcare s. f., g.-d. art. dezbrăcării
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
dezbrăcare s. f., g.-d. art. dezbrăcării
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
dezbrăca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. dezbrac, 2 sg. dezbraci, 3 dezbracă; conj. prez. 1 sg. să dezbrac, 3 să dezbrace; imper. 2 sg. afirm. dezbracă
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
dezbrăca (a ~) vb., ind. prez. 3 dezbracă
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
dezbrăca vb., ind. prez. 1 sg. dezbrac, 3 sg. și pl. dezbracă; ger. dezbrăcând
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
dezbrăca
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
desbrac.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DEZBRĂCARE s. 1. scoatere, tragere, (fam.) dezechipare. (~ cămășii.) 2. despuiere, dezgolire, (pop.) golire. (~ cuiva, la baie.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DEZBRĂCARE s. 1. scoatere, tragere, (fam.) dezechipare. (~ cămășii.) 2. despuiere, dezgolire, (pop.) golire. (~ cuiva, la baie.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dezbrăcare ≠ îmbrăcare
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DEZBRĂCA vb. 1. a scoate, a trage, (pop.) a lepăda, (înv.) a (se) dezvești, (fam.) a (se) dezechipa. (~ cămașa de pe tine; se ~ de cămașă.) 2. a (se) despuia, a (se) dezgoli, (pop.) a (se) goli, (Transilv., Mold. și Bucov.) a (se) târși. (De ce te-ai ~?)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DEZBRĂCA vb. 1. a scoate, a trage, (pop.) a lepăda, (înv.) a (se) dezvești, (fam.) a (se) dezechipa. (~ cămașa de pe tine; se ~ de cămașă.) 2. a (se) despuia, a (se) dezgoli, (pop.) a (se) goli, (Transilv., Mold. și Bucov.) a (se) tîrși. (De ce te-ai ~?)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A (se) dezbrăca ≠ a (se) îmbrăca
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
Dezbrăcare. Subst. Dezbrăcare, dezechipare, dezgolire, dezvelire, despuiere; dezbrobodire, dezgoveală (pop.). Descălțare, descălțat. Goliciune, golătate, nuditate, dezbrăcare (înv.). Nud. Adj. Dezbrăcat, dezechipat, dezgolit, despuiat, gol, goluț (dim.), golaș (înv.), gol-goluț, gol de tot, gol pușcă, gol cum l-a făcut mă-sa, gol nap (ca napul), gol ca degetul, nud, fără haine, fără veșminte, în pielea goală. Cu capul gol; dezbrobodit. Desculț, descălțat. Dezbrăcător (rar). Vb. A se dezbrăca, a se dezechipa, a se dezgoli, a se despuia, a se descotoșmăni, a-și scoate hainele, a-și lepăda hainele; a rămîne dezbrăcat, a se dezbrăca în pielea goală, a rămîne în pielea goală. A-și descoperi capul, a-și scoate pălăria (căciula), a rămîne cu capul gol; a se dezbrobodi, a se dezgovi (pop.). A se descălța. A dezbrăca, a dezgoli, a goli (pop., rar), a despuia (la piele, pînă la piele), a descotoșmăni, a scoate hainele (de pe cineva); a lăsa (pe cineva) gol (în pielea goală). V. îmbrăcăminte, încălțăminte.
- sursa: DAS (1978)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
dezbrăca, dezbrăc v. t. (pol.) a destitui un cadru activ pentru abateri de serviciu.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT71) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
dezbrăcare, dezbrăcărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) dezbrăca. DEX '09 DEX '98 DLRLCantonime: îmbrăcare
- Stăruise îndeosebi asupra momentelor principale ale dramei... provocările mulțimii și moartea Oiței... dezbrăcarea și batjocorirea lui Gore. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 313. DLRLC
- Cînd frunza-ngălbenită l-ai copacilor trunchi pică, Muritorul melancolic văzînd natura murind... Afl-o crudă mulțămire în a firii dezbrăcare. NEGRUZZI, S. II 15. DLRLC
-
-
- Ce obrăznicie e asta să intri aici în această scandaloasă dezbrăcare? NEGRUZZI, S. I 227. DLRLC
-
etimologie:
- dezbrăca DEX '98 DEX '09
dezbrăca, dezbracverb
- 1. A-și scoate sau a scoate cuiva îmbrăcămintea cu care se află îmbrăcat; a (se) despuia. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Mînecuță se dezbrăca de scurtă. SADOVEANU, P. M. 185. DLRLC
- Maria s-a dezbrăcat în timpul acesta de pardesiu. CAMIL PETRESCU, T. III 220. DLRLC
- Turnătorul se dezbrăca pînă la brîu. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 27. DLRLC
- Vă dezbrăcați și vă scăldați cît vă place! VISSARION, B. 198. DLRLC
- A patra primăvară acuma se grăbește... Și cerul se dezbracă de viforoșii nori. ALEXANDRESCU, P. 24. DLRLC
- De sarică-l dezbrăca, Fără haine mi-l lăsa. TEODORESCU, P. P. 477. DLRLC
- Își dezbrăcă blana și o atîrnă modest lîngă soba de fier. C. PETRESCU, A. 280. DLRLC
- A dezbrăcat paltonul și-l ține pe braț. SAHIA, N. 98. DLRLC
- Stelele păliră; pădurea, copacii, tufele își dezbrăcară deodată umbra. GÎRLEANU, L. 19. DLRLC
- 1.1. A se lepăda, a se scăpa, a se descotorosi (de ceva). DLRLCsinonime: descotorosi lepăda scăpa
- Dezbracă-te degrabă de orice deșertăciuni. MACEDONSKI, O. I. 167. DLRLC
- Iar ciocoiul cum se pleacă De mă vede la potică! Cum, smerit, în genunchi pică Și de fală se dezbracă! ALECSANDRI, P. A. 44. DLRLC
-
-
-
- Și eu v-am robit, fraților, v-am bătut, v-am dezbrăcat. CAMIL PETRESCU, B. 156. DLRLC
- Leșii pradă și dezbracă pe bieții oameni. NEGRUZZI, S. I 169. DLRLC
-
etimologie:
- *disbracare DEX '09 DEX '98