2 intrări
41 de definiții
din care- explicative (25)
- morfologice (8)
- relaționale (6)
- enciclopedice (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DEZBINARE, dezbinări, s. f. Faptul de a (se) dezbina; învrăjbire, neînțelegere, discordie; conflict, ceartă. – V. dezbina.
DEZBINARE, dezbinări, s. f. Faptul de a (se) dezbina; învrăjbire, neînțelegere, discordie; conflict, ceartă. – V. dezbina.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dezbinare sf [At: (a. 1699) GCR I, 328/11 / V: ~zghi~, (îrg) dejghinare / S și: (înv) desb~ / P și: (îvp) desb~ / Pl: ~nări / E: dezbina] 1 (Rar) Desprindere. 2 (Fig) Neînțelegere. 3 (Fig) Scindare a unui grup Si: destrămătură (3). 4 Dezarticulare a oaselor membrelor inferioare la om sau a celor posterioare la animale.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEZBINARE, dezbinări, s. f. Faptul de a (se) dezbina; despărțire, separare (a ceea ce era unit), învrăjbire, discordie. Proprietatea privată este izvorul dezbinării dintre oameni. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 383, 5/1. Pururi cade jertfă cînd, în vremuri de nevoi, Dezbinarea se strecoară sîngeroasă printre noi. DAVILA, V. V. 188. ♦ Contradicție, conflict; dezacord. El... este astăzi pradă grelei dezbinări cu sine însuși. GALACTION, O. I 172.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dezbináre f. Despicare, despărțire. Fig. Discordie, învrăjbire.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
DEZBINA, dezbin, vb. I. 1. Tranz. și refl. recipr. A face să nu se mai înțeleagă, să se dușmănească sau a nu se mai înțelege între ei, a se dușmăni; a (se) învrăjbi. 2. Refl. (Rar) A se desface, a se separa, a se rupe (de undeva). – Lat. disglut(i)nare (după îmbina).
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dejedina v vz dezbina
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dejghina v vz dezbina
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dejghinare sf vz dezbinare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dejgina v vz dezbina
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dezbina [At: IACOV, SYN. 39v/3 / V: (îrg) dejedina, dejghina, dezcina, dezdina, ~zghi~, dizgina / S și: (înv) desb~ / S și: (înv) desb~ / Pzi: dezbin / E: ml disglut(i)nare cf dez- + (îm)bina] 1-2 vtr (Rar) A (se) desprinde de undeva Si: a (se) desface, a (se) rupe, a (se) separa. 3-4 vtrr (Fig) A face să nu se mai înțeleagă sau a nu se mai înțelege între ei Si: a (se) despărți, a (se) dușmăni, a (se) învrăjbi. 5 vr (Olt; fig) A munci din greu. 6 vr (Reg; d. membrele inferioare la om sau cele posterioare la animale) A ieși din articulația șoldului. 7 vr (Reg; d. picioare) A se depărta foarte tare Si: (pop) a (se) crăci. modificată
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dezcina v vz dezbina
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dezdina v vz dezbina
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dezghina v vz dezbina
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dezghinare sf vz dezbinare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dezgina v vz dezbina
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dizbinare sf vz dezbinare1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dizgina v vz dezbina
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEZBINA, dezbin, vb. I. 1. Tranz. și refl. recipr. A face să nu se mai înțeleagă, să se dușmănească, sau a nu se mai înțelege între ei, a se dușmăni; a (se) învrăjbi. 2. Refl. (Rar) A se desface, a se separa, a se rupe (de undeva). – Din lat. disglut[i]nare (refăcut după îmbina).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
DEZBINA, dezbin, vb. I. 1. Tranz. (În opoziție cu uni sau înfrăți) A face să se despartă, să se dușmănească; a învrăjbi, a produce discordie; a îndepărta pe unul de altul, a răzleți. De nu s-ar fi prigonit între dînșii, dezbinați toată vremea, ar fi putut încă dura o casă puternică și vestită. M. I. CARAGIALE, C. 49. Tot ceea ce dezbină o nație sînt clasele și privilegiul. BOLLIAC, O. 264. 2. Refl. (Rar) A se desface, a se separa, a se despărți, a se despica. Acolo un crac de munte se dezbină cu pornire, Prăvălindu-se cu vuiet în talazul răzvrătit. NEGRUZZI, S. II 6.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A DEZBINA dezbin tranz. A face să se dezbine. /<lat. disglut[i]nare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE DEZBINA mă dezbin intranz. 1) (despre două sau mai multe persoane) A trăi în vrajbă; a se afla în relații de dușmănie; a se vrăjmăși; a se învrăjbi; a se urî. 2) (despre comunități) A-și pierde coeziunea internă; a se dezmembra; a se dezarticula; a se descompune; a se dezagrega. 3) (despre crengi) A se desprinde de tulpină sau de altă creangă (fără a cădea). /<lat. disglut[i]nare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
desbinà (desghinà) v. 1. a se desface: o oaie se desghină din turmă ISP.; 2. a dezuni, a învrăjbi. [V. îmbinà].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
desbinare f. acțiunea de a desbina și rezultatul ei: neînțelegere, vrajbă.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
desghinà v. Mold. V. desbinà.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
2) dezbín, a -á v. tr. (compus ca și îm-bin și com-bin). Despic, despart: boiĭ alunecaŭ pe gheață și-șĭ dezbinaŭ picioarele. Fig. Despart, învrăjbesc, produc discordie: eraŭ amicĭ, dar politica ĭa dezbinat. V. refl. Mă despic: boiĭ se dezbină pe gheață. Fig. Mă despart din cauza discordiiĭ: s’aŭ dezbinat de cînd fac politică.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
dezbinare s. f., g.-d. art. dezbinării; pl. dezbinări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
dezbinare s. f., g.-d. art. dezbinării; pl. dezbinări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
dezbinare s. f., g.-d. art. dezbinării; pl. dezbinări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
dezbina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. dezbin, 3 dezbină; conj. prez. 1 sg. să dezbin, 3 să dezbine
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
dezbina (a ~) vb., ind. prez. 3 dezbină
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
dezbina vb., ind. prez. 1 sg. dezbin, 3 sg. și pl. dezbină
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
dezbina
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
desbin.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DEZBINARE s. v. neînțelegere.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DEZBINARE s. animozitate, ceartă, conflict, dezacord, dilerend, discordie, discuție, disensiune, dispută, divergență, gîlceavă, învrăjbire, litigiu, neînțelegere, vrajbă, zîzanie, (înv. și pop.) price, pricină, sfadă, (pop. și fam.) cîrcotă, dihonie, rîcă, (pop.) harță, (înv. și reg.) pricaz, scîrbă, toi, (reg.) bucluc, hîră, poancă, sfădălie, zoală, (Mold. și Transilv.) poară, (Bucov. și Transilv.) șcort, (înv.) dezunire, gîlcevire, împoncișare, județ, neașezare, neunire, pîră, pricinuire, pricire, prigoană, prigonire, zavistie, zurbavă, (grecism înv.) filonichie, (fig.) ciocnire. (~ dintre două persoane.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dezbinare ≠ unire
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DEZBINA vb. a (se) învrăjbi, (înv.) a (se) despărți, a (se) dezuni. (De ce s-au ~ astfel?)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DEZBINA vb. a (se) învrăjbi, (înv.) a (se) despărți, a (se) dezuni. (De ce s-au ~ astfel?)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A (se) dezbina ≠ a (se) îmbina, a (se) uni
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
DIVIDE ET IMPERA! (lat.) dezbină și stăpânește – Principiu de guvernare enunțat de Machiavelli, utilizat deseori pentru a defini politica Imperiului Habsburgic. Exista și la romani: „Divide ut regnes!” („dezbină ca să domnești!”).
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Divide et impera (lat. „Împarte și stăpînește”) – Faimos adagiu roman ridicat la principiu de guvernămînt, care apare și sub forma mai puțin uzitată, dar mai explicită: divide et regnes (divide pentru a domni). Niccolo Machiavelli (vezi Machiavelism), care a studiat și a scris despre politica imperiului roman, a rezumat-o în această formulă care i-a fost pusă în seamă. Dar ea e mult mai veche și Heinrich Heine o atribuie într-o scrisoare din Paris (12 ianuarie 1842) regelui Filip al Macedoniei care s-a urcat pe tron în anul 359 î.e.n. Formula a fost aplicată de multe guverne oligarhice care, pentru a subjuga popoarele, provocau dezbinări între partide, între naționalități. Lenin scria: „Aceasta este tocmai o poziție… pe care absolutismul a cedat-o democratismului crescînd, pentru a-și păstra pozițiile principale, pentru a împărți și dezbina pe cei care revendicau transformări politice” (Opere, vol. 5, pag. 59-60). IST.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT1) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
dezbinare, dezbinărisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a (se) dezbina. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: ceartă conflict contradicție despărțire dezacord discordie neînțelegere separare învrăjbire antonime: unire
- Proprietatea privată este izvorul dezbinării dintre oameni. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 383, 5/1. DLRLC
- Pururi cade jertfă cînd, în vremuri de nevoi, Dezbinarea se strecoară sîngeroasă printre noi. DAVILA, V. V. 188. DLRLC
- El... este astăzi pradă grelei dezbinări cu sine însuși. GALACTION, O. I 172. DLRLC
-
etimologie:
- dezbina DEX '98 DEX '09
dezbina, dezbinverb
- 1. A face să nu se mai înțeleagă, să se dușmănească sau a nu se mai înțelege între ei, a se dușmăni; a (se) învrăjbi. DEX '09 DLRLC
- De nu s-ar fi prigonit între dînșii, dezbinați toată vremea, ar fi putut încă dura o casă puternică și vestită. M. I. CARAGIALE, C. 49. DLRLC
- Tot ceea ce dezbină o nație sînt clasele și privilegiul. BOLLIAC, O. 264. DLRLC
-
- 2. A se desface, a se separa, a se rupe (de undeva). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Acolo un crac de munte se dezbină cu pornire, Prăvălindu-se cu vuiet în talazul răzvrătit. NEGRUZZI, S. II 6. DLRLC
-
etimologie:
- disglut(i)nare (după îmbina). DEX '09