DEZASAMBLÁRE, dezasamblări, s. f. Acțiunea de a dezasambla. – V. dezasambla.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEZASAMBLÁRE s.f. Acțiunea de a dezasambla. [< dezasambla].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Dezasamblare ≠ asamblare, montare
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DEZASAMBLÁ, dezasambléz, vb. I. Tranz. A desface un asamblaj de piese. – Din fr. désassembler.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A DEZASAMBLÁ ~éz tranz. A face să se dezasambleze; a dezagrega; a descompune; a disocia. /<fr. désassembler
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE DEZASAMBLÁ se ~eáză intranz. (asamblaje) A se separa în elementele constitutive; a se dezagrega; a se descompune; a se desface; a se dispcia. /<fr. désassembler
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DEZASAMBLÁ vb. I. tr. A demonta, a desface un ansamblu. [Cf. fr. désassembler].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEZASAMBLÁ vb. tr. 1. (tehn.) a demonta, a desface un asamblaj de piese. 2. (inform.) a transpune invers un program de cod-mașină în mnemonicele limbajului de asamblare. (< fr. désassembler)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

A dezasambla ≠ a asambla, a monta
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dezasamblá vb. → asambla
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink