opțiuni
  • info
2 intrări
14 definiții

Explicative DEX

DEZASAMBLARE, dezasamblări, s. f. Acțiunea de a dezasambla. – V. dezasambla.

DEZASAMBLARE, dezasamblări, s. f. Acțiunea de a dezasambla. – V. dezasambla.

dezasamblare sf [At: SCÂNTEIA, 1975, nr. 10.331 / Pl: ~lări / E: dezasambla] Desfacere a asamblajelor de piese în părți componente Si: dezasamblat1.

DEZASAMBLARE s.f. Acțiunea de a dezasambla. [< dezasambla].

DEZASAMBLA, dezasamblez, vb. I. Tranz. A desface un asamblaj de piese. – Din fr. désassembler.

DEZASAMBLA, dezasamblez, vb. I. Tranz. A desface un asamblaj de piese. – Din fr. désassembler.

dezasambla vt [At: DN2 / Pzi: ~lez / E: fr désassambler] (C.i. asamblaje de piese) A desface în părți componente.

DEZASAMBLA vb. I. tr. A demonta, a desface un ansamblu. [Cf. fr. désassembler].

DEZASAMBLA vb. tr. 1. (tehn.) a demonta, a desface un asamblaj de piese. 2. (inform.) a transpune invers un program de cod-mașină în mnemonicele limbajului de asamblare. (< fr. désassembler)

A SE DEZASAMBLA se ~ează intranz. (asamblaje) A se separa în elementele constitutive; a se dezagrega; a se descompune; a se desface; a se disocia. /<fr. désassembler

A DEZASAMBLA ~ez tranz. A face să se dezasambleze; a dezagrega; a descompune; a disocia. /<fr. désassembler

Ortografice DOOM

dezasambla (a ~) (desp. de-za-/dez-a-) vb., ind. prez. 1 sg. dezasamblez, 3 dezasamblează; conj. prez. 1 sg. să dezasamblez, 3 să dezasambleze

*dezasambla (a ~) (de-za-/dez-a-) vb., ind. prez. 3 dezasamblează

dezasambla vb. → asambla

Antonime

Dezasamblare ≠ asamblare, montare

A dezasambla ≠ a asambla, a monta

Intrare: dezasamblare
dezasamblare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezasamblare
  • dezasamblarea
plural
  • dezasamblări
  • dezasamblările
genitiv-dativ singular
  • dezasamblări
  • dezasamblării
plural
  • dezasamblări
  • dezasamblărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: dezasambla
  • silabație: de-za-, dez-a- info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezasambla
  • dezasamblare
  • dezasamblat
  • dezasamblatu‑
  • dezasamblând
  • dezasamblându‑
 singular plural
  • dezasamblează
  • dezasamblați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezasamblez
 (să)
  • dezasamblez
  • dezasamblam
  • dezasamblai
  • dezasamblasem
a II-a (tu)
  • dezasamblezi
 (să)
  • dezasamblezi
  • dezasamblai
  • dezasamblași
  • dezasamblaseși
a III-a (el, ea)
  • dezasamblează
 (să)
  • dezasambleze
  • dezasambla
  • dezasamblă
  • dezasamblase
plural I (noi)
  • dezasamblăm
 (să)
  • dezasamblăm
  • dezasamblam
  • dezasamblarăm
  • dezasamblaserăm
  • dezasamblasem
a II-a (voi)
  • dezasamblați
 (să)
  • dezasamblați
  • dezasamblați
  • dezasamblarăți
  • dezasamblaserăți
  • dezasamblaseți
a III-a (ei, ele)
  • dezasamblează
 (să)
  • dezasambleze
  • dezasamblau
  • dezasamblară
  • dezasamblaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dezasamblare, dezasamblărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi dezasambla DEX '09 DEX '98 DN

dezasambla, dezasamblezverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.