DEZARTICULAȚIE, dezarticulații, s. f. (Rar) Dezarticulare. – Din fr. désarticulation.

dezarticulație sf [At: LM / V: (înv) ~iune / S și: (înv) desa~ / Pl: ~ii / E: fr désarticulation] (Liv) 1-2 Dezarticulare (1-2). 3 Anulare.

DEZARTICULAȚIE, dezarticulații, s. f. Dezarticulare. – Din fr. désarticulation.

DEZARTICULAȚIE, dezarticulații, s. f. Dezarticulare. Are o dezarticulație a umărului.

DEZARTICULAȚIE s.f. Dezarticulare. [Gen. -iei, var. dezarticulațiune s.f. / cf. fr. désarticulation].

DEZARTICULAȚIE s. f. dezarticulare. (< fr. désarticulation)

DEZARTICULAȚIE ~i f. rar Traumatism constând în deplasarea unui os din articulație; luxație; scrântitură. [Art. dezarticulația; G.-D. dezarticulației; Sil. -ți-e] /<fr. dezarticulation

dezarticulațiune sf vz dezarticulație

DEZARTICULAȚIUNE s.f. v. dezarticulație.

* dezarticulațiúne f. (fr. désarticulation). Acțiunea de a dezarticula. – Și -áție, dar maĭ des -áre.

dezarticulație (rar) (desp. de-zar-, -ți-e/dez-ar-) s. f., art. dezarticulația (desp. -ți-a), g.-d. art. dezarticulației; pl. dezarticulații, art. dezarticulațiile (desp. -ți-i-)

!dezarticulație (rar) (de-zar-, -ți-e/dez-ar-) s. f., art. dezarticulația (-ți-a), g.-d. art. dezarticulației; pl. dezarticulații, art. dezarticulațiile (-ți-i-)

dezarticulație s. f. (sil. -ți-e; mf. dez-), art. dezarticulația (sil. -ți-a), g.-d. art. dezarticulației; pl. dezarticulații, art. dezarticulațiile (sil. -ți-i-)

DEZARTICULAȚIE s. v. luxație.

DEZARTICULAȚIE s. (MED.) deplasare, dezarticulare, dislocare, luxare, luxație, scrînteală, scrîntire, scrîntitură, sucire, (rar) răsucire, sucitură, torsiune, (prin vestul Munt.) proclinteală, proclintire. (~ osului humeral.)