2 intrări

26 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEZARMARE, dezarmări, s. f. Acțiunea de a dezarma; ansamblu de măsuri privind lichidarea sau limitarea armamentelor și a forțelor armate, în primul rând a armelor de distrugere în masă. – V. dezarma.

DEZARMARE, dezarmări, s. f. Acțiunea de a dezarma; ansamblu de măsuri privind lichidarea sau limitarea armamentelor și a forțelor armate, în primul rând a armelor de distrugere în masă. – V. dezarma.

dezarmare sf [At: AR (1837), 366 1/1 / S și: desa~ / Pl: ~mări / E: dezarma] 1 Determinare a predării armelor, cu scopul înlăturării posibilității unui atac înarmat. 2 (Spc) Determinare (printr-o lovitură specială cu sabia, floreta sau spada) a înlăturării sabiei (sau floretei sau spadei) din mâna adversarului. 3 Deposedare de armament a unei nave, mai ales de război nepermițând părăsirea radei portului. 4 Blocare a mecanismului de tragere al armelor. 5 (Cu privire la state) Punere în aplicare a unui ansamblu de măsuri în vederea reducerii sau lichidării armamentului (mai ales a armelor de exterminare în masă) și a micșorării forțelor armate. 6 Reducere a ostilității cuiva Si: îmblânzire, potolire. 7 Punere în imposibilitatea de a (se) opune Si: anihilare. 8 (Îvr) Civilizare. 9 Încetare a unei acțiuni Si: capitulare. 10 Operație de demontare și debarcare a armelor de luptă de pe o navă de război. 11 (Pex) Reducere a echipajului unei nave când aceasta se scoate din funcțiune pe o durată mai lungă.

DEZARMARE, dezarmări, s. f. Acțiunea de a dezarma. 1. Luarea cu forța a armelor (cuiva). Magheru smulge prin surprindere sabia unui ofițer, căci pe a lui, ca și pe a lui Tell, i-o luaseră în momentul dezarmării. CAMIL PETRESCU, B. 116. 2. Desființare (totală sau parțială) a forțelor militare sau a mijloacelor de pregătire de război ale unui stat. Delegația sovietică la Organizația Națiunilor Unite a pus în repetate rînduri problema dezarmării. 3. Scoaterea armamentului (în special a pieselor de artilerie) dintr-un fort sau dintr-o cetate; scoaterea armamentului și retragerea echipajului de pe un vas de război. 4. Fig. Luarea posibilității de contraacțiune sau de împotrivire a cuiva la ceva.

DEZARMARE s.f. Acțiunea de a dezarma și rezultatul ei; renunțare la înarmare și reducere pînă la desființare a forțelor armate existente, inclusiv a organizațiilor militare. [< dezarma].

DEZARMARE s. f. acțiunea de a dezarma; complex de măsuri prin aplicarea cărora se urmărește lichidarea sau limitarea armamentelor și a forțelor armate ale statelor, inclusiv a armelor de distrugere în masă. (< dezarma)

DEZARMARE f. 1) v. A DEZARMA. 2) Ansamblu de măsuri luate în vederea lichidării sau reducerii armamentului și forțelor armate ale unor state. /v. a dezarma

dezarmare f. 1. acțiunea de a dezarma; 2. licențiarea trupelor.

DEZARMA, dezarmez, vb. I. 1. Tranz. A lua cuiva armele, a sili pe cineva să predea armele. 2. Intranz. și tranz. (Despre sau cu privire la state) A(-și) lichida sau a(-și) limita forțele armate și armamentul. 3. Tranz. Fig. A face pe cineva să renunțe la o acțiune, a pune pe cineva în imposibilitate de a riposta. – Din fr. désarmer.

DEZARMA, dezarmez, vb. I. 1. Tranz. A lua cuiva armele, a sili pe cineva să predea armele. 2. Intranz. și tranz. (Despre sau cu privire la state) A(-și) lichida sau a(-și) limita forțele armate și armamentul. 3. Tranz. Fig. A face pe cineva să renunțe la o acțiune, a pune pe cineva în imposibilitate de a riposta. – Din fr. désarmer.

dezarma [At: IST. CAROL XII, 36 r/8 / V: (înv) disa~ / S și: desa~ / Pzi: ~mez / E: fr désarmer] 1-2 vtrp (C.i. oameni) A (se) obliga să predea armele, înlăturând orice posibilitate de atac înarmat. 3 vt (Spc) A face (printr-o lovitură specială cu sabia, floreta sau spada) să sară sabia (sau floreta, spada) din mâna adversarului. 4 vt (C.i. nave, mai ales de război) A deposeda de armament, nepermițând părăsirea radei portului. 5 vt (C.i. arme) A bloca mecanismul de tragere. 6 vi (Cu privire la state) A pune în aplicare un ansamblu de măsuri în vederea reducerii sau lichidării armamentului (mai ales a armelor de exterminare în masă) și a micșorării forțelor armate. 7-8 vtr (C.i. oameni sau manifestarea sentimentelor lor) A deveni mai puțin ostil Si: a (se) îmblânzi, a (se) potoli. 9-10 vtr (C.i. oameni sau manifestarea sentimentelor lor) A pune în imposibilitatea de a (se) opune Si: a (se) anihila. 11 vt (Îvr) A civiliza. 12 vi (Pex; mai ales în formă negativă) A înceta o acțiune Si: a capitula.

DEZARMA, dezarmez, vb. I. 1. Tranz. A lua (cuiva) armele, a sili (pe cineva) să predea armele. Soldații au dezarmat pe dușmani. ♦ (Scrimă) A face (printr-o lovitură cu sabia sau cu floreta) să cadă sabia din mîna adversarului. 2. Intranz. (Despre state) A desființa sau a micșora înarmarea și forțele militare. 3. Tranz. A scoate dintr-un fort sau dintr-o cetate armamentul, în special piesele de artilerie; a scoate de pe un vas de război armamentul și a retrage echipajul. 4. Tranz. Fig. A face (pe cineva) să părăsească lupta; a face (pe cineva) incapabil să atace; a lua (cuiva) posibilitatea de contraacțiune sau de împotrivire la ceva. Mai bine să lucrați... că de nu, vă răstoarnă reacționarii... Fuga lui Bibescu la Brașov i-a speriat, dar nu i-a dezarmat. CAMIL PETRESCU, B. 105. Nu doar că mi-e teamă de intrigile proaste ale lui Cața- vencu, dar n-ar fi rău să-l dezarmăm cu desăvîrșire ș-apoi să-l lucrăm pe onorabilul. CARAGIALE, O. I 107.

DEZARMA vb. I. tr. 1. A smulge, a lua armele cuiva, a sili pe cineva să predea armele. ♦ (Fig.) A lua cuiva orice motiv de supărare, a pune pe cineva în imposibilitatea de a se opune la ceva. ♦ (Fig.) A face neputincios, a lua puterea (de luptă) cuiva. 2. intr. (Despre state) A renunța la pregătiri militare, a desființa sau a reduce înarmările. 3. tr. A lua, a scoate armamentul dintr-un fort, dintr-o fortificație; a lua armamentul de pe o navă de război. [Cf. fr. désarmer].

DEZARMA vb. I. tr. 1. a lua armele cuiva, a-l sili să predea armele. ◊ (fig.) a pune pe cineva în imposibilitatea de a riposta; a lua cuiva orice motiv de supărare. 2. a scoate armamentul dintr-un fort, dintr-o fortificație, de pe o navă de război. 3. a debarca echipajul unei nave, proviziile, combustibilul etc. II. intr. (despre state) a renunța la pregătiri militare, a desființa sau a reduce înarmările. (< fr. désarmer)

A DEZARMA ~ez 1. tranz. 1) (persoane) A lipsi de arme; a sili să depună armele. 2) A lipsi de un instrument sau de un obiect necesar. 3) fig. (persoane) A face incapabil să riposteze (combătându-i argumentele). 2. intranz. (despre state) A lichida (total sau parțial) armamentul și forțele armate; a demilitariza. /<fr. désarmer

dezarmà v. 1. a lua cuiva armele; 2. a îndupleca, a potoli pe cineva.

* dezarméz v. tr. (d. armez orĭ d. fr. désarmer). Despoĭ de arme. Fig. Îmblînzesc, potolesc, înduplec: bunătatea luĭ te dezarmează. Pun bateria în repaus: a dezarma o pușcă. V. intr. (d. fr.). A înceta lupta. A-țĭ reduce orĭ a-țĭ suprima armamentu.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dezarmare (desp. de-zar-/dez-ar-) s. f., g.-d. art. dezarmării; pl. dezarmări

!dezarmare (de-zar-/dez-ar-) s. f., g.-d. art. dezarmării; pl. dezarmări

dezarmare s. f. (sil. mf. dez-), g.-d. art. dezarmării; pl. dezarmări

dezarma (a ~) (desp. de-zar-/dez-ar-) vb., ind. prez. 1 sg. dezarmez, 3 dezarmea; conj. prez. 1 sg. să dezarmez, 3 să dezarmeze

!dezarma (a ~) (de-zar-/dez-ar-) vb., ind. prez. 3 dezarmea

dezarma vb. (sil. mf. dez-), ind. prez. 1 sg. dezarmez, 3 sg. și pl. dezarmea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Intrare: dezarmare
dezarmare substantiv feminin
  • silabație: de-zar-, dez-ar- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezarmare
  • dezarmarea
plural
  • dezarmări
  • dezarmările
genitiv-dativ singular
  • dezarmări
  • dezarmării
plural
  • dezarmări
  • dezarmărilor
vocativ singular
plural
Intrare: dezarma
  • silabație: de-zar-ma, dez-ar-ma info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezarma
  • dezarmare
  • dezarmat
  • dezarmatu‑
  • dezarmând
  • dezarmându‑
singular plural
  • dezarmea
  • dezarmați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezarmez
(să)
  • dezarmez
  • dezarmam
  • dezarmai
  • dezarmasem
a II-a (tu)
  • dezarmezi
(să)
  • dezarmezi
  • dezarmai
  • dezarmași
  • dezarmaseși
a III-a (el, ea)
  • dezarmea
(să)
  • dezarmeze
  • dezarma
  • dezarmă
  • dezarmase
plural I (noi)
  • dezarmăm
(să)
  • dezarmăm
  • dezarmam
  • dezarmarăm
  • dezarmaserăm
  • dezarmasem
a II-a (voi)
  • dezarmați
(să)
  • dezarmați
  • dezarmați
  • dezarmarăți
  • dezarmaserăți
  • dezarmaseți
a III-a (ei, ele)
  • dezarmea
(să)
  • dezarmeze
  • dezarmau
  • dezarma
  • dezarmaseră
disarma
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dezarmare, dezarmărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a dezarma. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    antonime: înarmare
    • 1.1. Luarea cu forța a armelor (cuiva). DLRLC
      • format_quote Magheru smulge prin surprindere sabia unui ofițer, căci pe a lui, ca și pe a lui Tell, i-o luaseră în momentul dezarmării. CAMIL PETRESCU, B. 116. DLRLC
    • 1.2. Ansamblu de măsuri privind lichidarea sau limitarea armamentelor și a forțelor armate, în primul rând a armelor de distrugere în masă. DEX '09 DLRLC DN
      • format_quote Delegația sovietică la Organizația Națiunilor Unite a pus în repetate rânduri problema dezarmării. DLRLC
    • 1.3. Scoaterea armamentului (în special a pieselor de artilerie) dintr-un fort sau dintr-o cetate; scoaterea armamentului și retragerea echipajului de pe un vas de război. DLRLC
    • 1.4. figurat Luarea posibilității de contraacțiune sau de împotrivire a cuiva la ceva. DLRLC
etimologie:
  • vezi dezarma DEX '09 DEX '98 DN

dezarma, dezarmezverb

  • 1. tranzitiv A lua cuiva armele, a sili pe cineva să predea armele. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    antonime: înarma
    • format_quote Soldații au dezarmat pe dușmani. DLRLC
    • 1.1. (Scrimă) A face (printr-o lovitură cu sabia sau cu floreta) să cadă sabia din mâna adversarului. DLRLC
    • 1.2. figurat A lua cuiva orice motiv de supărare. DN
  • 2. intranzitiv tranzitiv (Despre sau cu privire la state) A(-și) lichida sau a(-și) limita forțele armate și armamentul. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: demilitariza
    • 2.1. A scoate dintr-un fort sau dintr-o cetate armamentul, în special piesele de artilerie; a scoate de pe un vas de război armamentul și a retrage echipajul. DLRLC DN
  • 3. tranzitiv figurat A face pe cineva să renunțe la o acțiune, a pune pe cineva în imposibilitate de a riposta. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Mai bine să lucrați... că de nu, vă răstoarnă reacționarii... Fuga lui Bibescu la Brașov i-a speriat, dar nu i-a dezarmat. CAMIL PETRESCU, B. 105. DLRLC
    • format_quote Nu doar că mi-e teamă de intrigile proaste ale lui Cațavencu, dar n-ar fi rău să-l dezarmăm cu desăvîrșire ș-apoi să-l lucrăm pe onorabilul. CARAGIALE, O. I 107. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.