9 definiții pentru dezarmant
Explicative DEX
DEZARMANT, -Ă, dezarmanți, -te, adj. Care anihilează puterea de a reacționa sau de a riposta a cuiva; care face pe cineva să renunțe la luptă, să capituleze. – Din fr. désarmant.
DEZARMANT, -Ă, dezarmanți, -te, adj. Care anihilează puterea de a reacționa sau de a riposta a cuiva; care face pe cineva să renunțe la luptă, să capituleze. – Din fr. désarmant.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dezarmant, ~ă a [At: CAMIL PETRESCU, T. III, 524 / Pl: ~nți, ~e / E: fr désarmant] (D. oameni și manifestările lor; și fig) Care anihilează puterea de a reacționa, determinând renunțarea la conflict.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEZARMANT, -Ă, dezarmanți, -te, adj. Care anihilează puterea de a reacționa (a cuiva); care face (pe cineva) să părăsească lupta, să capituleze. Dezarmante metamorfoze (scară în loc de seară, național în loc de rațional) care înșală ochiul oricărui corector. CAMIL PETRESCU, T. III 524.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEZARMANT, -Ă adj. Care potolește furia. ♦ Care face pe cineva să părăsească lupta. [Cf. fr. désarmant].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEZARMANT, -Ă adj. care potolește furia. ◊ care face pe cineva să părăsească lupta. (< fr. désarmant)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
DEZARMANT ~tă (~ți, ~te) Care dezarmează; în stare să dezarmeze. /<fr. désarmant
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Ortografice DOOM
dezarmant (desp. de-zar-/dez-ar-) adj. m., pl. dezarmanți; f. dezarmantă, pl. dezarmante
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!dezarmant (de-zar-/dez-ar-) adj. m., pl. dezarmanți; f. dezarmantă, pl. dezarmante
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
dezarmant adj. m. (sil. mf. dez-), pl. dezarmanți; f. sg. dezarmantă, pl. dezarmante
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: de-zar-mant, dez-ar-mant
| adjectiv (A2) Surse flexiune: DOOM 3 | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
dezarmant, dezarmantăadjectiv
- 1. Care anihilează puterea de a reacționa sau de a riposta a cuiva; care face pe cineva să renunțe la luptă, să capituleze. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Dezarmante metamorfoze (scară în loc de seară, național în loc de rațional) care înșală ochiul oricărui corector. CAMIL PETRESCU, T. III 524. DLRLC
-
etimologie:
- désarmant DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.