dezangajare sf [At: BARBU, I. I,175 / Pl: ~jări / E: dez- + angajare] 1 Încetare a unui angajament. 2 Retragere a unor oameni, state, asociații etc. dintr-un angajament, dintr-un conflict.

DEZANGAJARE s.f. Acțiunea de a dezangaja și rezultatul ei. ♦ Complex de măsuri menit să separe forțele armate ale unor state opuse, spre a înlătura pericolul unei confruntări militare. [< dezangaja].

DEZANGAJARE s. f. 1. acțiunea de a (se) dezangaja. ◊ complex de măsuri menit să separe forțele armate ale unor state opuse, spre a înlătura pericolul unei confruntări militare. 2. (psih.) modificare a participării afective și emoționale a unui subiect într-o activitate sau relație. (< dezangaja)

DEZANGAJARE f. 1) v. A DEZANGAJA și A SE DEZANGAJA. 2) Situație de încetare a tensiunii și a conflictelor dintre forțele armate adverse. /v. a (se) dezangaja

dezangaja [At: DEX-S / Pzi: ~jez / E: fr désengager] 1 vt (C.i. angajamente) A face să înceteze. 2 vr (D. oameni, state, asociații etc.) A se retrage dintr-un angajament, dintr-un conflict.

DEZANGAJA vb. I. tr. A elibera de un angajament; a se retrage, a se da deoparte. [Cf. fr. désengager].

DEZANGAJA vb. I. tr. a elibera de un angajament. II. refl. a se retrage dintr-un angajament, dintr-o confruntare etc. (< fr. désengager)

A DEZANGAJA ~ez tranz. 1) A elibera de un angajament. 2) A face să se dezangajeze. /<fr. désengager

A SE DEZANGAJA mă ~ez intranz. 1) (despre forțe armate adverse) A înceta o stare de încordare sau o ciocnire. 2) A părăsi un domeniu de activitate sau o funcție; a se retrage. /<fr. désengager

!dezangajare (desp. de-zan-/dez-an-) s. f., g.-d. art. dezangajării; pl. dezangajări

!dezangajare (de-zan-/dez-an-) s. f., g.-d. art. dezangajării

dezangajare s. f. (sil. mf. dez-), g.-d. art. dezangajării; pl. dezangajări

dezangaja vb. → angaja