2 intrări
5 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
dezancorat, ~ă a [At: DLR ms / Pl: ~ați, ~e / E: dezancora] 1 (D. ancore) Care a fost ridicat de pe fundul apei. 2 (D. nave ancorate) Care a fost eliberat prin ridicarea ancorei, permițându-i să părăsească locul de staționare în larg.
dezancora vt [At: DN3 / Pzi: ~rez / E: dez- + ancora] 1 (C.i. ancora cu care este fixată o navă în larg) A ridica de pe fundul apei. 2 (C.i. vase ancorate) A elibera prin ridicarea ancorei, permițând să se părăsească locul de staționare în larg.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEZANCORA vb. I. tr. A desface, a ridica o ancoră. [Et. incertă].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEZANCORA vb. tr. a desface, a ridica o ancoră. (< dez- + ancora)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
dezancora vb. → ancora
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
dezancora, dezancorezverb
- 1. A desface, a ridica o ancoră. DN
etimologie:
- dez- + ancora MDN '00