DEZANCORÁRE s.f. Acțiunea de a dezancora și rezultatul ei. [< dezancora].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

dezancoráre s. f., g.-d. art. dezancorării
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DEZANCORÁ vb. I. tr. A desface, a ridica o ancoră. [Et. incertă].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEZANCORÁ vb. tr. a desface, a ridica o ancoră. (< dez- + ancora)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

dezancorá vb. → ancora
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink