DEZALIENÁRE s. f. combaterea alienării. ◊ concepție progresistă, revoluționară care, respingând morala și filozofia individualistă, promovează colectivismul, principiul dezvoltării neîngrădite, armonioase și multilaterale a individului și a personalității umane. (< dezaliena)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DEZALIENÁ vb. tr. a combate sistematic și perseverent alienarea. (< fr. désaliéner)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

dezaliená vb., ind. prez. 3 sg. dezalieneáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink