opțiuni
  • info

2 intrări

9 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dezalcătuire sf [At: ER 93r/2 / S și: (înv) desa~ / Pl: ~ri / E: dezalcătui] 1 (Înv) Descompunere. 2 (Înv) Putrezire. 3 (Înv) Dezagregare (1). 4 (Rar; fig) Desfacere. 5 (Rar; fig) Zdrobire.

desalcătui v vz dezalcătui

desalcătuire sf vz dezalcătuire

dezalcătui [At: ASACHI, ALGEBRĂ, 19r/18 / S și: (înv) desa~ / Pzi: ~esc / E: dez- + alcătui] (Înv) 1 vt (Mat; c.i. numere) A descompune. 2 vr (D. materii și corpuri organice) A se putrezi. 3 vr (D. corpuri, m. ales d. roci) A se dezagrega (2).

DEZALCĂTUI, dezalcătuiesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Rar) A (se) desface în părțile din care a fost alcătuit; a (se) descompune. – Din des1- + alcătui.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DEZALCĂTUIRE s. v. descompunere, desfacere, despărțire, divizare, fracționare, împărțire, scindare, separare.

dezalcătuire s. v. DESCOMPUNERE. DESFACERE. DESPĂRȚIRE. DIVIZARE. FRACȚIONARE. ÎMPĂRȚIRE. SCINDARE. SEPARARE.

DEZALCĂTUI vb. v. descompune, desface, despărți, divide, fracționa, împărți, scinda, separa.

dezalcătui vb. v. DESCOMPUNE. DESFACE. DESPĂRȚI. DIVIDE. FRACTIONA. ÎMPĂRȚI. SCINDA. SEPARA.

Intrare: dezalcătuire
dezalcătuire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezalcătuire
  • dezalcătuirea
plural
  • dezalcătuiri
  • dezalcătuirile
genitiv-dativ singular
  • dezalcătuiri
  • dezalcătuirii
plural
  • dezalcătuiri
  • dezalcătuirilor
vocativ singular —
plural —
desalcătuire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: dezalcătui
verb (VT408)
Surse flexiune: DLRM, DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezalcătui
  • dezalcătuire
  • dezalcătuit
  • dezalcătuitu‑
  • dezalcătuind
  • dezalcătuindu‑
 singular plural
  • dezalcătuiește
  • dezalcătuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezalcătuiesc
 (să)
  • dezalcătuiesc
  • dezalcătuiam
  • dezalcătuii
  • dezalcătuisem
a II-a (tu)
  • dezalcătuiești
 (să)
  • dezalcătuiești
  • dezalcătuiai
  • dezalcătuiși
  • dezalcătuiseși
a III-a (el, ea)
  • dezalcătuiește
 (să)
  • dezalcătuiască
  • dezalcătuia
  • dezalcătui
  • dezalcătuise
plural I (noi)
  • dezalcătuim
 (să)
  • dezalcătuim
  • dezalcătuiam
  • dezalcătuirăm
  • dezalcătuiserăm
  • dezalcătuisem
a II-a (voi)
  • dezalcătuiți
 (să)
  • dezalcătuiți
  • dezalcătuiați
  • dezalcătuirăți
  • dezalcătuiserăți
  • dezalcătuiseți
a III-a (ei, ele)
  • dezalcătuiesc
 (să)
  • dezalcătuiască
  • dezalcătuiau
  • dezalcătuiră
  • dezalcătuiseră
desalcătui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dezalcătuire, dezalcătuirisubstantiv feminin

dezalcătui, dezalcătuiescverb

etimologie:
  • des- + alcătui DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.