DEZAGREMÉNT, dezagremente, s. n. (Livr.) Neplăcere, neajuns. – Din fr. désagrément.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEZAGREMÉNT ~e n. livr. Sentiment de neplăcere. /<fr. désagrément
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DEZAGREMÉNT s.n. (Rar) Neplăcere, supărare. [Pl. -te, -turi. / cf. fr. désagrément].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEZAGREMENT s. n. neplăcere, neajuns, supărare. (< fr. désagrément)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DEZAGREMÉNT s. v. neajuns, neplăcere.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dezagremént s. n. (sil. -gre-; mf. dez-), pl. dezagreménte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink