DEZAGREÁBIL, -Ă, dezagreabili, -e, adj. Neplăcut, supărător; penibil. [Pr.: -gre-a-] – Din fr. désagréable.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEZAGREÁBIL ~ă (~i, ~e) Care displace; în stare să producă un sentiment de neplăcere; neplăcut. /<fr. désagréable
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DEZAGREÁBIL, -Ă adj. Neplăcut, supărător. [Pron. -gre-a-. / cf. fr. désagréable].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEZAGREÁBIL, -Ă adj. 1. neplăcut, supărător. 2. antipatic, nesuferit. (< fr. désagréable)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DEZAGREÁBIL adj. 1. v. neplăcut. 2. neplăcut, (fâg.) ingrat. (Are o sarcină ~.) 3. dezgustător, displăcut, dizgrațios, grețos, greu, infect, împuțit, neplăcut, nesuferit, puturos, rău, respingător, scârbos, urât, răumirositor, (livr.) fetid, miasmatic, pestilențial, repugnant, repulsiv, (înv. și pop.) scârnav, (înv.) scârbavnic, scârbelnic. (O duhoare ~.) 4. v. antipatic.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Dezagreabil ≠ agreabil, plăcut
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dezagreábil adj. m. (sil. -gre-; mf. dez-), pl. dezagreábili; f. sg. dezagreábilă, pl. dezagreábile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink