DEZACÓRD, dezacorduri, s. n. Lipsă de acord, de armonie (între sunete sau, p. ext., între opinii, sentimente, fenomene). – Din fr. désaccord.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

DEZACÓRD ~uri n. 1) Lipsă de acord (între puncte de vedere, concepții etc.); disensiune; diferend. 2) muz. Lipsă de armonie între sunete. /<fr. désaccord
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DEZACÓRD s.n. 1. (Muz.) Lipsă de acord. 2. Neînțelegere. [Cf. fr. désaccord].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEZACÓRD s. n. lipsă de acord, de armonie; neînțelegere, diferend, disensiune. ◊ (gram.) lipsa acordului între cuvinte legate prin raporturi de determinare. (< fr. désaccord)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DEZACÓRD s. 1. v. nepotrivire. 2. v. neînțelegere.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Dezacord ≠ acord
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dezacórd s. n. (sil. mf. dez-), pl. dezacórduri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

* 1) dezacórd n., pl. urĭ (fr. désaccord). Lipsă de acord, discordanță. Fig. Discordie, neunire.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink