4 definiții pentru devianță
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
devianță sf [At: DN3 / P: ~i-a~ / E: fr déviance] (Psh) Tip de conduită care se abate de la regulile admise de societate.
DEVIANȚĂ s.f. (Psih.) Tip de conduită care se abate de la regulile admise de societate. [< fr. déviance].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEVIANȚĂ s. f. tip de conduită care se abate de la regulile admise de societate. (< fr. déviance)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
devianță s. f., g.-d. art. devianței; pl. devianțe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: devianță
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
devianțăsubstantiv feminin
- 1. Tip de conduită care se abate de la regulile admise de societate. DN
etimologie:
- déviance DN