DEVANSÁ, devansez, vb. I. Tranz. 1. A întrece pe cineva, a o lua cuiva înainte; a depăși. 2. A săvârși sau a face să se petreacă ceva mai devreme decât era normal sau prevăzut; a grăbi (o acțiune, un fapt). – Din fr. devancer.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A DEVANSÁ ~éz tranz. 1) A lăsa în urmă; a întrece; a depăși. 2) A face să se devanseze. /<fr. devancer
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE DEVANSÁ pers. 3 se ~eáză intranz. A se produce înainte de timpul prevăzut sau cel normal. /<fr. devancer
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DEVANSÁ vb. I. tr. 1. A întrece, a depăși. 2. (Rar) A grăbi (desfășurarea, săvârșirea unui fapt etc.). [< fr. devancer].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEVANSÁ vb. tr. 1. a întrece, a depăși. 2. a grăbi desfășurarea, săvârșirea unui fapt etc. (< fr. dévancer)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DEVANSÁ vb. 1. v. depăși. 2. v. grăbi.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

devansá vb., ind. prez. 1 sg. devanséz, 3 sg. și pl. devanseáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink