DEVALIZÁRE, devalizări, s. f. Faptul de a devaliza. – V. devaliza.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

DEVALIZÁRE s.f. Acțiunea de a devaliza și rezultatul ei. [< devaliza].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEVALIZÁRE s. v. devastare, jefuire, prădare, spargere.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

devalizáre s. f., g.-d. art. devalizării; pl. devalizări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DEVALIZÁ, devalizez, vb. I. Tranz. (Livr.) A prăda, a jefui pe cineva de bunuri. – Din fr. dévaliser.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

DEVALIZÁ vb. I. tr. A fura, a prăda, a jefui pe cineva. [< fr. dévaliser].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEVALIZÁ vb. tr. a fura, a prăda, a jefui pe cineva. (< fr. dévaliser)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DEVALIZÁ vb. v. devasta, jefui, prăda, sparge.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

devalizá vb., ind. prez. 1 sg. devalizéz, 3 sg. și pl. devalizeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink