DEVALE adv. (Pop.) În jos, mai la vale; mai încolo. – De⁴ + vale.

devale av [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 3 / E: de⁴ + vale] 1 În partea de jos. 2 Mai încolo. 3 (Pop) În continuare.

DEVALE adv. În jos, mai la vale; mai încolo. – De⁴ + vale.

DEVALE adv. În jos; mai încolo. O ninsoare călduță și pufoasă s-a lăsat undeva, devale, pe o pîrtie nefăcută. POPA, V. 153. Stetea frumoasa p-un răzor; Voinicul, lîngă ea, devale. COȘBUC, P. I 181. O porneau devale, peste pîrîu în luncă, și se jucau de-a ascunsele prin tufiș. VLAHUȚĂ, O. A. 112.

DEVALE adv. (Mai) în jos; (mai) la vale. /de + vale

devále adv. (de și vale, ca și degrabă d. de și grabă). Pop. În vale, maĭ jos: era o casă devale. Spre vale: mă duc devale la han, butoiŭ s’a rostogolit devale.

devale (în jos) (pop.) adv. (Se duce ~.)

devale (în jos) (pop.) adv. (se duce ~)

devale (în jos) adv.

devale

devale.

de vale (referitor la vale) prep. + s. f. (e vorba ~, nu de deal)

de vale (din vale, al văii, referitor la vale) prep. + s. f.