deuteropatie sf [At: DN³ / P: de-u~ / Pl: ~ii / E: fr deutéropathie] (Med) Boală secundară a unei alte afecțiuni.

DEUTEROPATIE s.f. (Med.) Boală secundară a unei alte afecțiuni. [Pron. de-u-, gen. -iei. / < fr. deutéropathie, cf. gr. deuteros – al doilea, pathos – boală].

DEUTEROPATIE s. f. afecțiune secundară a unei alte boli. (< fr. deutéropathie)

DEUTERO- „al doilea, secund, dedublare”. ◊ gr. deuteros „al doilea” > fr. deutéro-, it. id., germ. id., engl. id. > rom. deutero-. □ ~cel (v. -cel₁), s. n., cavitate în interiorul corpului animalelor metazoare, în care se află organele; sin. celom; ~gamie (v. -gamie), s. f., fuziune nucleară specială, posterioară actului sexual, întîlnită la criptogame; ~micete (v. -micete), s. f. pl., grup eterogen de ciuperci cărora le lipsește sau nu li se cunoaște încă forma perfectă de fructificare; sin. fungi imperfecți; ~morfoză (v. -morfoză), s. f., schimbarea formei cristalelor minerale, datorită unor factori externi; ~patie (v. -patie), s. f., maladie secundară a altei stări patologice; ~plasmă (v. -plasmă), s. f., incluziuni citoplasmatice inerte, formate din pigmenți, substanțe grase etc.; ~scopie (v. -scopie), s. f., stare psihică patologică sub imperiul căreia bolnavul vede imaginea sa dedublată; ~tochie (~tokie) (v. -tochie), s. f., înmulțire partenogenetică, din care rezultă indivizi de ambele sexe.