8 definiții pentru „deuteriu”   declinări

DEUTÉRIU s. n. Izotop al hidrogenului, folosit drept combustibil termonuclear în reactoarele nucleare. [Pr.: deu-] – Din fr. deutérium, germ. Deuterium, engl. deuterium.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEUTÉRIU s. n. Izotop al hidrogenului, folosit drept combustibil termonuclear în reactoarele nucleare. [Pr.: de-u-] – Din fr. deutérium, germ. Deuterium, engl. deuterium.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

deutériu [riu pron. ryu] (deu-) s. n., art. deutériul
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DEUTÉRIU s. (CHIM.) hidrogen greu. (~l este folosit drept combustibil termonuclear.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DEUTÉRIU n. Compus al hidrogenului, folosit drept combustibil în reactoarele nucleare. [Sil. de-u-] /<engl. deuterium, fr. deutérium
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DEUTÉRIU s.n. Izotop al hidrogenului cu nucleul format dintr-un proton și un neutron; hidrogen greu. [Pron. de-u-te-riu, var. deuterium s.n. / < fr. deutérium, cf. gr. deuteros – al doilea].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEUTÉRIU s. n. izotop al hidrogenului, gaz incolor, mult mai dens decât acesta, prin electroliza apei grele și drept combustibil termonuclear. (< fr. deutérium, germ. Deuterium, engl. deuterium)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

deutériu s. n. (sil. deu-) [-riu pron. -riu], art. deutériul
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink