3 definiții pentru detur
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
detur sn [At: PÎCLEANU, I., ap. DLR ms / Pl: ~uri / E: fr détour] (Liv) Meandru.
DETUR s. n. mijloc indirect pentru depășirea unui obstacol în vederea atingerii scopului propus. (< fr. detour)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
detur s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: detur
detur substantiv neutru
| substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
detur, detururisubstantiv neutru
- 1. Mijloc indirect pentru depășirea unui obstacol în vederea atingerii scopului propus. MDN '00sinonime: meandru
etimologie:
- detour MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.