9 definiții pentru detritus (pl. -e), detritus (pl. -uri)   declinări
detritus (pl. -e)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular detritus detritusul
plural detrituse detritusele
genitiv-dativ singular detritus detritusului
plural detrituse detrituselor
vocativ singular
plural
detritus (pl. -uri)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular detritus detritusul
plural detritusuri detritusurile
genitiv-dativ singular detritus detritusului
plural detritusuri detritusurilor
vocativ singular
plural
Link către această paradigmă

DETRÍTUS s. n. 1. Material rezultat din fărâmițarea rocilor prin acțiunea agenților externi. 2. Material granular mărunt rezultat în urma uzurii unui drum pietruit din cauza circulației. 3. (Rar) Tartru dentar. — Din fr. détritus, lat. detritus.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DETRÍTUS s. n. 1. Material rezultat din fărâmițarea rocilor prin acțiunea agenților externi. 2. Material granular mărunt rezultat în urma uzurii unui drum pietruit din cauza circulației. 3. (Rar) Tartru dentar. – Din fr. détritus, lat. detritus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

detrítus (de-tri-) s. n.
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DETRÍTUS s. v. tartru.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DETRÍTUS n. 1) Substanță minerală provenită din sfărîmarea rocilor sub acțiunea agenților externi. 2) Material mărunt rezultat din uzura pavajului datorită circulației. 3) Sediment calcaros care se depune pe suprafața dinților; tartru dentar. /<fr. détritus, lat. detritus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DETRÍTUS s.n. Material granulat rezultat din sfărâmarea rocilor. ♦ Rămășiță a unei substanțe supuse acțiunii de distrugere. ♦ Tartru dentar. [< fr. détritus, lat. detritus].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DETRÍTUS s. n. 1. material granulat rezultat din sfărâmarea rocilor sub acțiunea agenților externi. 2. materie organică din resturi de origine vegetală sau animală în descompunere. 3. tartru dentar. (< fr. détritus, lat. detritus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

detrítus s. n. (sil. -tri-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

detritus, (engl.= detritus) material fragmentar, clastic, neconsolidat, rezultat prin dezagregarea și spargerea unor edificii petrografice preexistente – d. mineral – sau a cochiliilor și scheletelor de org. – d. organogen.
Sursa: Petro-Sedim | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink