DETRÍTUS s. n. 1. Material rezultat din fărâmițarea rocilor prin acțiunea agenților externi. 2. Material granular mărunt rezultat în urma uzurii unui drum pietruit din cauza circulației. 3. (Rar) Tartru dentar. – Din fr. détritus, lat. detritus.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
IoanSoleriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DETRÍTUS n. 1) Substanță minerală provenită din sfărîmarea rocilor sub acțiunea agenților externi. 2) Material mărunt rezultat din uzura pavajului datorită circulației. 3) Sediment calcaros care se depune pe suprafața dinților; tartru dentar. /<fr. détritus, lat. detritus
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DETRÍTUS s.n. Material granulat rezultat din sfărâmarea rocilor. ♦ Rămășiță a unei substanțe supuse acțiunii de distrugere. ♦ Tartru dentar. [< fr. détritus, lat. detritus].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DETRÍTUS s. n. 1. material granulat rezultat din sfărâmarea rocilor sub acțiunea agenților externi. 2. materie organică din resturi de origine vegetală sau animală în descompunere. 3. tartru dentar. (< fr. détritus, lat. detritus)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DETRÍTUS s. v. tartru.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
detrítus s. n. (sil. -tri-)
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
detritus, (engl.= detritus) material fragmentar, clastic, neconsolidat, rezultat prin dezagregarea și spargerea unor edificii petrografice preexistente – d. mineral – sau a cochiliilor și scheletelor de org. – d. organogen.
Sursa: Petro-Sedim
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink