DETRÍTIC, -Ă, detritici, -ce, adj. (Geol.) Clastic. – Din fr. détritique.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
IoanSoleriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DETRÍTIC ~că (~ci, ~ce) (despre substanțe minerale) Care ține de detritus; propriu detritusului. /<fr. détritique
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DETRÍTIC, -Ă adj. (Despre roci) Provenit din altă rocă prin fărâmițarea cauzată de agenți externi. [< fr. détritique].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DETRÍTIC, -Ă adj. (despre roci) provenit din altă rocă prin fărâmițarea cauzată de agenți externi; clastic. (< fr. détritique)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DETRÍTIC adj. v. clastic.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
detrític adj. m. (sil. -tri-), pl. detrítici; f. sg. detrítică, pl. detrítice
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
detritic, (engl.= detrital) termen utilizat pentru desemnarea clastelor min., fragmentelor litice sau dep. sedi-mentare, provenite în urma dezagregării mecanice a rocilor preexistente. Min. detritice rezistente la alterare se regăsesc în fracțiunea grea a aluviunilor și sedimentelor marine (ex. aur, dia-mant, zircon, sfen etc.). Rocile d. sau epiclastice cuprind pietrișuri, conglomerate, nisipuri, gresii etc. V. și alogen. Sin. epiclastic.
Sursa: Petro-Sedim
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink