2 intrări
21 de definiții
din care- explicative (11)
- morfologice (6)
- relaționale (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DETRACARE, detracări, s. f. (Livr.) Faptul de a se detraca. – V. detraca.
DETRACARE, detracări, s. f. (Livr.) Faptul de a se detraca. – V. detraca.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
detracare sf [At: GHEREA, ST. CR. II, 336 / Pl: ~cări / E: detraca] (Liv) 1 Defectare a unei mașini. 2 Dezechilibrare mintală Si: (pop) sminteală, țicnire. 3 (Pex) Decădere morală.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DETRACARE, detracări, s. f. Faptul de a se detraca. [Tolstoi]... ne-a zugrăvit... un pesimist detracat și ne-a arătat drumul cum omul a ajuns la această detracare nervoasă. GHEREA, ST. CR. II 336.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DETRACARE s.f. Acțiunea de a (se) detraca și rezultatul ei. [< detraca].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DETRACA vb. I. Refl. (Livr.; folosit numai la timpurile compuse) A se sminti, a se țicni; a decădea din punct de vedere moral. – Din fr. détraquer.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
detraca vr [At: CAMIL PETRESCU, T. I, 356 / Pzi: ~achez / E: fr detraque] (Liv) 1 (D. mașini) A se defecta. 2 A se dezechilibra mintal Si: (pop) a se sminti, a se țicni. 3 (Pex) A decădea din punct de vedere moral.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DETRACA vb. I. Refl. (Livr.; întrebuințat numai la timpurile compuse) A se sminti, a se țicni; a decădea din punct de vedere moral. – Din fr. détraquer.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
DETRACA vb. I. Refl. (Întrebuințat numai la participiu și la timpurile formate cu participiul; despre oameni sau despre minte) A se sminti, a se țicni; (rar, despre mecanisme sau despre mașini) a se defecta, a se strica. Ceasul minții mele s-a detracat, merge anapoda. CAMIL PETRESCU, T. I 356.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DETRACA vb. I. refl. (Rar) A înnebuni, a se sminti, a se țicni. ♦ (Rar; despre mașini) A se defecta. [< fr. détraquer].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DETRACA vb. refl. 1. a înnebuni, a se sminti, a se țicni. 2. (despre mașini) a se defecta. (< fr. détraquer)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A SE DETRACA pers. 3 se ~chează intranz. livr. 1) A pierde facultatea de a judeca normal; a-și ieși din minți; a se sminti; a se scrânti; a înnebuni; a se țicni; a se trăsni. 2) rar (despre sisteme tehnice) A ieși din funcțiune (prin uzare sau ca urmare a unui accident); a înceta să funcționeze normal; a se defecta; a se deregla; a se deterioraj a se strica. /<fr. detraquer
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
detracare (desp. de-tra-) s. f., g.-d. art. detracării; pl. detracări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
detracare (de-tra-) s. f., g.-d. art. detracării; pl. detracări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
detracare s. f. (sil. -tra-), g.-d. art. detracării; pl. detracări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
!detraca (a se ~) (a se defecta; a se dezechilibra psihic) (livr.) (desp. de-tra-) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă detrachez, 3 se detrachează; conj. prez. 1 sg. să mă detrachez, 3 să se detracheze; ger. detracându-mă (mai folosit la timpuri trecute și compuse)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de cata
- acțiuni
!detraca (a se ~) (a decădea) (livr.) (de-tra-) vb. refl., ind. perf. c. 3 sg. s-a detracat (folosit numai la timpuri compuse)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
detraca vb. (sil. -tra-), ind. prez. 3 sg. detrachează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DETRACARE s. v. dezechilibru.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
detracare s. v. DEZECHILIBRU.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DETRACA vb. v. defecta, deranja, deregla, dezechilibra, strica, tulbura, zdruncina.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
detraca vb. v. DEFECTA. DERANJA. DEREGLA. DEZECHILIBRA. STRICA. TULBURA. ZDRUNCINA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: de-tra-
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
- silabație: de-tra-ca
verb (V204) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
— | — | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | — | — |
|
|
| |
a II-a (tu) | — | — |
|
|
| ||
a III-a (el, ea) | — | — |
|
|
| ||
plural | I (noi) | — | — |
|
|
| |
a II-a (voi) | — | — |
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) | — | — |
|
|
|
detracare, detracărisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a se detraca. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: dezechilibru
- [Tolstoi]... ne-a zugrăvit... un pesimist detracat și ne-a arătat drumul cum omul a ajuns la această detracare nervoasă. GHEREA, ST. CR. II 336. DLRLC
-
etimologie:
- detraca DEX '09 DEX '98 DN
detracaverb
- comentariu Este folosit numai la timpurile compuse. DEX '09 DLRLC
- 1. A se sminti, a se țicni; a decădea din punct de vedere moral. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- 1.1. )Despre mecanisme sau despre mașini) A se defecta, a se strica. DLRLC DN
- Ceasul minții mele s-a detracat, merge anapoda. CAMIL PETRESCU, T. I 356. DLRLC
-
-
etimologie:
- détraquer DEX '09 DEX '98 DN