detór V. dator.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

datór și (vechĭ) detór, -oáre adj. (lat. debitor, id., de unde s’a făcut debtor, deutor, apoĭ, supt infl. luĭ dat, dator; pv. sp. deudor, pg. devedor). Debitor: am rămas dator un franc, cu un franc. Dator vîndut, foarte dator. Obligat: eștĭ dator să facĭ asta.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink