DETONÁȚIE, detonații, s. f. Explozie; zgomot produs de o explozie. – Din fr. détonation.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

DETONÁȚIE ~i f. 1) Reacție chimică (de ardere) care are loc într-un spațiu închis, producând o explozie puternică și un zgomot asurzitor. 2) Zgomot produs de o astfel de explozie. [Art. detonația; G.-D. detonației; Sil. -ți-e] /<fr. détonation
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DETONÁȚIE s.f. 1. Zgomot produs de o explozie; detunătură. 2. Ardere a unei substanțe care se petrece rapid într-un spațiu închis, fiind însoțită de o dezvoltare aproape instantanee de gaze și de un zgomot caracteristic. [Gen. -iei, var. detonațiune s.f. / cf. fr. détonation].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DETONÁȚIE s. f. 1. zgomot produs de o explozie; detunătură. 2. ardere extrem de rapidă a unei substanțe într-un spațiu închis, însoțită de o degajare instantanee de gaze și de un zgomot caracteristic. (< fr. détonation)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DETONÁȚIE s. 1. v. explozie. 2. v. bubuitură.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

detonáție s. f. (sil. -ți-e), art. detonáția (sil. -ți-a), g.-d. art. detonáției; pl. detonáții, art. detonáțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink