DETESTÁBIL, -Ă, detestabili, -e, adj. Vrednic de ură, de dispreț. ♦ Care este foarte rău, care este cu mult sub nivelul așteptat sau cerut. – Din fr. détestable, lat. detestabilis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

DETESTÁBIL, -Ă adj. De disprețuit; demn de ură. [Cf. fr. détestable, lat. detestabilis].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DETESTÁBIL, -Ă adj. demn de dispreț, de ură. ◊ (despre lucruri) foarte rău, cu mult sub nivelul cerut. (< fr. détestable, lat. detestabilis)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DETESTÁBIL adj. v. execrabil.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Detestabil ≠ onorabil, venerabil
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

detestábil adj. m., pl. detestábili; f. sg. detestábilă, pl. detestábile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

detestabíl, -ă adj. (lat. detestabilis). Abominabil, execrabil, demn de mare ură: persoană, acțiune detestabilă. Foarte răŭ: timp detestabil. Adv. În mod detestabil.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink