2 intrări
5 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
detersiv, ~ă sm, a [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~i, ~e / E: fr détersif] (Înv) 1-2 Detergent (1-2).
DETERSIV, -Ă adj., s.m. Detergent. [< fr. détersif].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DETERSIV, -Ă adj., s. m. (substanță) care poate curăța, purifica. (< fr. détersif)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
*detersív, -ă adj. (d. lat. detersus [part. d. de-tergére, a șterge], cu sufixu -iv; fr. détersif. V. deterg, șterg). Care servește la șters (la curățat o rană cu puroĭ, o stofă de grăsime ș.a.): medicament detersiv, argilă detersivă (smectică).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
detersiv adj., s. m., pl. detersivi; f. sg. detersivă, pl. detersive corectat(ă)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: detersiv (adj.)
detersiv2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
Intrare: detersiv (s.m.)
detersiv1 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
detersiv, detersivisubstantiv masculin detersiv, detersivăadjectiv
- 1. Detergent. DNsinonime: detergent
etimologie:
- détersif DN