opțiuni
  • info

2 intrări

11 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DETERGENT, -Ă, detergenți, -te, s. m., adj. (Produs) care (dizolvat în apă) are proprietatea de a spăla, de a curăța, de a degresa. – Din fr. détergent.

DETERGENT, -Ă, detergenți, -te, s. m., adj. (Produs) care (dizolvat în apă) are proprietatea de a spăla, de a curăța, de a degresa. – Din fr. détergent.

detergent, ~ă sm, a [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~nți, ~e / E: fr détergent] 1-2 (Produs) care (dizolvat în apă) are proprietatea de curățare, de spălare, de degresare, de umectare sau de emulsionare Si: (înv) detersiv (1-2).

DETERGENT, -Ă adj., s.m. 1. (Substanță) care se întrebuințează la curățirea, degresarea și detașarea fibrelor textile; detersiv. 2. Purgativ. [< fr. détergent].

DETERGENT, -Ă adj., s. m. (substanță, amestec) care servește ca agent de spălare și dezinfectare. (< fr. détergent)

DETERGENT ~ți m. Produs chimic care are proprietatea de a curăța obiectele la spălat, dezinfectându-le. /<fr. detergent

*detergént, -ă adj. (lat. detergens). Med. Care curăță, care șterge (Se zice maĭ mult detersiv).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

detergent2 s. m., pl. detergenți

detergent1 adj. m., pl. detergenți; f. detergentă, pl. detergente

detergent2 s. m., pl. detergenți

detergent1 adj. m., pl. detergenți; f. detergentă, pl. detergente

detergent adj. m., s. m., pl. detergenți; f. sg. detergentă, pl. detergente

Intrare: detergent (adj.)
detergent1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • detergent
  • detergentul
  • detergentu‑
  • detergentă
  • detergenta
plural
  • detergenți
  • detergenții
  • detergente
  • detergentele
genitiv-dativ singular
  • detergent
  • detergentului
  • detergente
  • detergentei
plural
  • detergenți
  • detergenților
  • detergente
  • detergentelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: detergent (s.m.)
detergent2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • detergent
  • detergentul
  • detergentu‑
plural
  • detergenți
  • detergenții
genitiv-dativ singular
  • detergent
  • detergentului
plural
  • detergenți
  • detergenților
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

detergent, detergențisubstantiv masculin
detergent, detergentăadjectiv

  • 1. (Produs) care (dizolvat în apă) are proprietatea de a spăla, de a curăța, de a degresa. DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. Purgativ, purgativ. DN
    sinonime: purgativ purgativ
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.