10 definiții pentru „detentor”   declinări

DETENTÓR, detentori, s. m. (Jur.) Deținător. – Din fr. détenteur.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DETENTÓR, detentori, s. m. (Jur.) Deținător. – Din fr. détenteur.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

detentór s. m., pl. detentóri
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DETENTÓR s. (JUR.) deținător, posesor. (~ al unui bun).
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DETENTÓR s.m. (Jur.) Persoană care deține un lucru; deținător. [< fr. détenteur].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DETENTÓR1 s. m. (jur.) persoană care deține un lucru; deținător. (< fr. détenteur)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DETENTÓR2 s. n. piesă racordată la un tub pentru reducerea presiunii unui fluid. (după fr. détendeur)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

detentór s. m., pl. detentóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

detentor m. cel ce ține, cu sau fără drept, un lucru în posesiune.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*detentór, -oáre adj. și s. (lat. detentor). Deținător, care deține: statu e detentoru averiĭ publice.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink