DETENȚIÚNE, detențiuni, s. f. (Jur.) 1. Reținere a cuiva în stare de arest, pentru cercetări. 2. Pedeapsă penală care privează pe cineva de libertate pentru o perioadă dată. 3. (Rar) Posedare, păstrare a unui bun, fără intenția de a deveni proprietarul lui. [Pr.: -ți-u-. – Var.: deténție s. f.] – Din fr. détention, lat. detentio, -onis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

DETENȚIÚNE ~i f. 1) Stare de arest. 2) Perioadă cât durează această stare. 3) Pedeapsă constând în privațiune de libertate. [Art. detențiunea; G.-D. detențiunii; Sil. -ți-u-] /<fr. detention, lat. detentio, ~onis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DETENȚIÚNE s.f. 1. Reținere, arestare a cuiva pentru cercetare. 2. Pedeapsă cu închisoare pentru infracțiunile politice. [Var. detenție s.f. / cf. lat. detentio, fr. détention].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DETENȚIÚNE s. f. 1. reținere a cuiva în stare de arest pentru cercetare. 2. pedeapsă privativă de libertate pentru o perioadă dată. (< fr. détention, lat. detentio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

Detențiune ≠ libertate
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

detențiúne s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. detențiúnii; pl. detențiúni
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

detențiúne f. (lat. deténtio, -ónis, d. de-tinére, a deținea. V. abstențiune). Acțiunea de a deținea. Starea uneĭ persoane deținute în închisoare saŭ a unuĭ lucru luat în stăpînire de autoritățĭ. Pedeapsă aplicativă și infamantă care consistă în închisoare de la 5-20 de ani. Detențiune preventivă, timpu petrecut în arest în ainte de judecată.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink