DETECTÍV, detectivi, s. m. Agent secret aflat în serviciul poliției din unele țări sau în serviciul unei persoane particulare. – Din fr. détective.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

DETECTÍV ~i m. (în unele state) Agent secret aflat în serviciul poliției sau al unei persoane particulare. /<fr. détective
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DETECTÍV s.m. Agent secret al poliției judiciare; agent secret în serviciul unei persoane sau al unei instituții polițienești particulare. [< fr. détective, cf. engl. detective].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DETECTÍV s. m. agent secret în serviciul poliției sau al unei persoane particulare. (< fr. détective, engl. detective)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

detectív s. m., pl. detectívi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

detectív m. (fr. détective, d. engl. detective, agent al polițiiĭ de siguranță, d. to detect, a descoperi, care vine d. lat. de-tégere, de-tectum a descoperi. V. protector, tegument). Agent secret al polițiiĭ de siguranță.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

feméie-detectív s.f. Femeie care a îmbrățișat profesia de detectiv ◊ „Oprit la ieșirea dintr-un magazin londonez de o femeie-detectiv, a lovit-o și a încercat să fugă.” R.l. 28 VIII 75 p. 6; v. și karate (1974) (din femeie + detectiv; cf. fr. femme-détective; DMN 1966)
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink