2 intrări

13 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DETARTRARE, detartrări, s. f. Acțiunea de a detartra.V. detartra.

DETARTRARE, detartrări, s. f. Acțiunea de a detartra.V. detartra.

detartrare sf [At: DN3 / Pl: ~ri / E: detartra] 1 Înlăturare a tartrului de pe recipiente Si: detartraj (1), detartrat1 (1), detartrizare (1). 2 Curățare a dinților de tartru Si: detartraj (2), detartrat1 (2), detartrizare (2).

DETARTRARE s.f. Acțiunea de a detartra; detartraj, detartrizare. [< detartra].

DETARTRA, detartrez, vb. I. Tranz. A curăța de tartru. – Din fr. détartrer.

DETARTRA, detartrez, vb. I. Tranz. A curăța de tartru. – Din fr. détartrer.

detartra vt [At: DN2 / Pzi: ~rez / E: fr détartrer] 1 (C.i. recipiente) A înlătura tartrul. 2 A curăța tartrul de pe dinți.

DETARTRA vb. I. tr. A înlătura tartrul format pe un cazan sau pe o canalizație. ♦ A înlătura tartrul dinților. [< fr. détartrer].

DETARTRA vb. tr. a înlătura tartrul format pe un cazan sau pe o canalizare. ◊ a înlătura tartrul dinților. (< fr. détartrer)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

detartrare s. f., g.-d. art. detartrării; pl. detartrări

*detartrare s. f., g.-d. art. detartrării; pl. detartrări

detartrare s. f., g.-d. art. detartrării; pl. detartrări

detartra (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. detartrez, 3 detartrea; conj. prez. 1 sg. să detartrez, 3 să detartreze

*detartra (a ~) vb., ind. prez. 3 detartrea

detartra vb., ind. prez.1 detartrez, 3 sg. și pl. detartrea

Intrare: detartrare
detartrare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • detartrare
  • detartrarea
plural
  • detartrări
  • detartrările
genitiv-dativ singular
  • detartrări
  • detartrării
plural
  • detartrări
  • detartrărilor
vocativ singular
plural
Intrare: detartra
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • detartra
  • detartrare
  • detartrat
  • detartratu‑
  • detartrând
  • detartrându‑
singular plural
  • detartrea
  • detartrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • detartrez
(să)
  • detartrez
  • detartram
  • detartrai
  • detartrasem
a II-a (tu)
  • detartrezi
(să)
  • detartrezi
  • detartrai
  • detartrași
  • detartraseși
a III-a (el, ea)
  • detartrea
(să)
  • detartreze
  • detartra
  • detartră
  • detartrase
plural I (noi)
  • detartrăm
(să)
  • detartrăm
  • detartram
  • detartrarăm
  • detartraserăm
  • detartrasem
a II-a (voi)
  • detartrați
(să)
  • detartrați
  • detartrați
  • detartrarăți
  • detartraserăți
  • detartraseți
a III-a (ei, ele)
  • detartrea
(să)
  • detartreze
  • detartrau
  • detartra
  • detartraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

detartrare, detartrărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi detartra DEX '09 DEX '98 DN

detartra, detartrezverb

  • 1. A curăța de tartru. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.