desțelenire sf [At: PONTBRIANT, D. / V: (îrg) ~nare, ~linare, ~linire / Pl: ~ri / E: desțeleni] 1 Cultivare a pământului nelucrat multă vreme (sau semănat cu plante perene) prin arătură adâncă. 2 (Pex) Smulgere a buruienilor în vederea aratului. 3 (Rar) Ieșire din pământ a rădăcinilor unui copac (în urma unei lovituri puternice sau a unei furtuni).

DESȚELENIRE, desțeleniri, s. f. Acțiunea de a (se) desțeleni. Brazda mergea înainte, se culca tot lîngă altă brazdă, și nimic n-ar mai fi putut ține în loc desțelenirea pămîntului. CAMILAR, TEM. 89.

DESȚELENI, desțelenesc, vb. IV. 1. Tranz. A ara adânc un teren (multă vreme) necultivat sau cultivat cu plante perene, pentru a-l însămânța. 2. Refl. (Rar; despre copaci) A ieși din rădăcini (în urma unei lovituri, a unei furtuni etc.). – Pref. des- + [în]țeleni.

desțelena v vz desțeleni

desțelenare sf vz desțelenire

desțeleni [At: NEGULICI, E. II, 123/16 / V: (îrg) ~na, (înv) ~lina, ~lini / Pzi: ~nesc / E: des- + (în)țeleni] 1 vt (C.i. un teren necultivat multă vreme sau cultivat cu plante perene) A ara adânc în scopul pregătirii pentru cultivare Si: a desțeliniza, (înv) a destupa (4). 2 vt (Pex) A smulge buruienile în vederea aratului. 3 vr (Rar; d. rădăcinile copacilor) A ieși din pământ (în urma unei lovituri, a unei furtuni etc.).

desțelina v vz desțeleni

desțelinare sf vz desțelenire

desțelini v vz desțeleni

desțelinire sf vz desțelenire

DESȚELENI (-nesc) vb. tr. 🚜 A transforma fînețe și pășuni în locuri arabile, răsturnînd bine și adînc cu plugul și cu sapa pămîntul plin de burueni și de rădăcini [înțeleni].

DESȚELENI, desțelenesc, vb. IV. 1. Tranz. A ara adânc un teren (multă vreme) necultivat sau cultivat cu plante perene, pentru a-l însămânța. 2. Refl. (Rar, despre copaci) A ieși din rădăcini (în urma unei lovituri, a unei furtuni etc.) – Des¹- + [în]țeleni.

DESȚELENI, desțelenesc, vb. IV. 1. Tranz. A transforma (printr-o arătură adîncă) o țelină în loc arabil; a desfunda. Dacă satul are vite, boierului nu i-i îngăduit să desțelenească imașul. GALAN, Z. R. 179. ◊ Absol. Desțeleniți, irigați, electrificați, Captați clocotul șuvoaielor din Carpați. TOMA, C. V. 212. 2. Refl. (Rar, despre copaci) A ieși din rădăcini. Au fost încercări mari, au fost sloiuri, s-au desțelenit parte din sălcii, s-au surpat malurile, au trecut viituri de toamnă și de primăvară. GALAN, Z. R. 45.

A DESȚELENI ~esc tranz. (terenuri înțelenite) A ara adânc (în vederea unor plantații); a desfunda. /des- + a [în]țeleni

desțelinì v. a smulge țelina sau bălăriile, a curăța un pământ spre a-l ara.

desțelenésc și desțelinésc v. tr. (d. țelină). Scot un pămînt din starea numită „țelină”. încep a-l ara întîĭa oară (fr. défricher). V. lăzuĭesc.

desțelenire s. f., g.-d. art. desțelenirii; pl. desțeleniri

desțelenire s. f., g.-d. art. desțelenirii; pl. desțeleniri

desțelenire s. f., g.-d. art. desțelenirii; pl. desțeleniri

desțeleni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. desțelenesc, 3 sg. desțelenește, imperf. 1 desțeleneam; conj. prez. 1 sg. să desțelenesc, 3 să desțelenească

desțeleni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. desțelenesc, imperf. 3 sg. desțelenea; conj. prez. 3 să desțelenească

desțeleni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. desțelenesc, imperf. 3 sg. desțelenea; conj. prez. 3 sg. și pl. desțelenească

DESȚELENIRE s. desfundare. (~ unui teren arabil.)

DESȚELENIRE s. desfundare. (~ unui teren arabil.)

DESȚELENI vb. a desfunda, (înv. și reg.) a ogorî. (A ~ un teren.)

DESȚELENI vb. a desfunda, (înv. și reg.) a ogorî. (A ~ un teren.)

desțeleníre, desțeleniri, s.f. Tehnică utilizată pentru obținerea de noi parcele arabile. ■ Toamna se ara ogorul cu plugul; pentru distrugerea rădăcinilor de iarbă, brazdele se lăsau peste iarnă să înghețe, iar primăvara se ara din nou. – Din desțeleni (DEX, MDA).

desțelenire, desțeleniri, s.f. – Tehnică utilizată pentru obținerea de noi parcele arabile. Toamna se tăia ogorul (se ara) cu plugul. Pentru distrugerea rădăcinilor de iarbă, brazdele se lăsau peste iarnă să înghețe, iar primăvara se ara din nou (Dăncuș, 1986: 40). – Din desțeleni (DEX, MDA).

desțelenire, -i, s.f. – Tehnică utilizată pentru obținerea de noi parcele arabile. Toamna se tăia ogorul (se ara) cu plugul. Pentru distrugerea rădăcinilor de iarbă, brazdele se lăsau peste iarnă să înghețe, iar primăvara se ara din nou (Dăncuș 1986: 40). – Des + (în)țeleni (< srb. celina).

desțelení, desțelenesc, v.t. 1. A ara adânc, a desfunda un teren. 2. A sparge pământul lăsat mai mulți ani nelucrat; a ogorî. – Din des- + (în)țeleni (DEX, MDA).

desțeleni, desțelenesc, vb. tranz. – A ara adânc, a desfunda un teren. – Din des- + (în)țeleni (< srb. celina) (DEX, MDA).