15 definiții pentru desărcina

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESĂRCINA, desărcinez, vb. I. Tranz. A elibera pe cineva de o îndatorire, de o misiune, dintr-o funcție. – Pref. de- + [în]sărcina (după fr. déchanger).

desărcina [At: (a. 1849) URICARIUL XIII, 378 / S și: (înv) dessă~ / Pzi: ~nez / E: des- + (în)sărcina cf fr decharger] (Rar) 1 vt A lua cuiva (o parte din) sarcina (din spinare). 2-3 vtr (Fig) A (se) elibera de o îndatorire, de o misiune, dintr-o funcție.

DESĂRCINA, desărcinez, vb. I. Tranz. A elibera pe cineva de o îndatorire, de o misiune, dintr-o funcție. – Des1- + [în]sărcina (după fr. décharger).

DESĂRCINA, desărcinez, vb. I. Tranz. A elibera (pe cineva) de o sarcină, de o îndatorire, de o obligație, de o funcție. X a fost desărcinat din funcția de director.

DESĂRCINA vb. I. tr. A lua cuiva o sarcină, o funcție, a elibera (pe cineva) de o însărcinare etc. [< însărcina, după fr. décharger].

DESĂRCINA vb. tr. a elibera (pe cineva) de o însărcinare, de o funcție etc. (după fr. décharger)

A DESĂRCINA ~ez tranz. (persoane) A elibera de o sarcină sau dintr-o funcție. /des- + [în]sărcina

*dessărcinéz orĭ desărcinéz v. tr. (după a însărcina). Iaŭ cuĭva o însărcinare, dată, descarc de o funcțiune, exonerez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

desărcina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. desărcinez, 3 desărcinea; conj. prez. 1 sg. să desărcinez, 3 să desărcineze

desărcina (a ~) vb., ind. prez. 3 desărcinea

desărcina vb., ind. prez. 1 sg. desărcinez, 3 sg. și pl. desărcinează; conj. prez. 3 sg. și pl. desărcineze

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DESĂRCINA vb. a descăuna, a elibera, a scoate. (L-a ~ din funcție.)

DESĂRCINA vb. a descăuna, a elibera, a scoate. (L-a ~ din funcție.)

Intrare: desărcina
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • desărcina
  • desărcinare
  • desărcinat
  • desărcinatu‑
  • desărcinând
  • desărcinându‑
singular plural
  • desărcinea
  • desărcinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • desărcinez
(să)
  • desărcinez
  • desărcinam
  • desărcinai
  • desărcinasem
a II-a (tu)
  • desărcinezi
(să)
  • desărcinezi
  • desărcinai
  • desărcinași
  • desărcinaseși
a III-a (el, ea)
  • desărcinea
(să)
  • desărcineze
  • desărcina
  • desărcină
  • desărcinase
plural I (noi)
  • desărcinăm
(să)
  • desărcinăm
  • desărcinam
  • desărcinarăm
  • desărcinaserăm
  • desărcinasem
a II-a (voi)
  • desărcinați
(să)
  • desărcinați
  • desărcinați
  • desărcinarăți
  • desărcinaserăți
  • desărcinaseți
a III-a (ei, ele)
  • desărcinea
(să)
  • desărcineze
  • desărcinau
  • desărcina
  • desărcinaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

desărcina, desărcinezverb

  • 1. A elibera pe cineva de o îndatorire, de o misiune, dintr-o funcție. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote X a fost desărcinat din funcția de director. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.